Este doctrina asupra suveranităţii a lui Montesquieu, care atribuie suveranitatea poporului înglobat într-un singur trup, sub denumirea de naţiune, începând cu secolul al XIX-lea. După Montesquieu, suveranitatea aparţine corpului politic al naţiunii ca întreg, iar una din caracteristicile sale este indivizibilitatea. Reprezentantul este mandatar al întregii naţiuni şi nu răspunde cu titlu individual în faţa celor ce l-au ales