Asa cum masura incredintarii unui minor se poate lua doar prin intermediul instantei de judecata, asa si masura reincredintarii se poate lua numai printr-o alta hotarare judecatoreasca.
Prin urmare este necesara depunerea unei actiuni de reincredintare pe rolul instantei si cata vreme tatal la mica intelegere a fost de acord ca minorul sa locuiasca la dvs., nu vad chiar nici macar un motiv de circ asa cum spuneti dvs. in instanta.
Chiar si prin absurd sa spunem ca tatal ar avea o pozitie contrara in cazul promovarii unei astfel de actiuni de catre dvs., aveti deja un punct castigat pentru admiterea actiunii-exact faptul ca minorul locuieste deja cu dvs., desi este incredintat tatalui.
Minorul are doar 6 ani si nu este supus chiar niciunui stres in cazul promovarii unei astfel de actiuni.
Ascultarea minorilor de catre instanta, sub varsta de 10 ani se face in cazuri de exceptie si pentru motive temeinice.
Angajati avocat.
Puteti solicita reincredintarea minorului, avand in vedere imprejurarea ca motivele avute in vedere initial s-au schimbat. Nu e nevoie sa faceti circ, ci pur si simplu sa expuneti situatia reala. Pe copil nu-l veti supune la niciun stres, pentru ca audierea minorului se face dupa implinirea varstei de 10 ani.(desi legea permite audierea si a minorului care nu a implinit 10 ani, daca judecatorul considera necesar.)
Potrivit dispoz. art.42 C.Fam. "Instanţa judecătorească va hotărî, odată cu pronunţarea divorţului, căruia dintre părinţi vor fi încredinţaţi copiii minori. În acest scop, instanţa va asculta părinţii şi autoritatea tutelară şi, ţinând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta dacă au împlinit vârsta de zece ani, va hotărî pentru fiecare dintre copii, dacă va fi încredinţat tatălui sau mamei.
Pentru motive temeinice, copiii pot fi încredinţaţi unor rude ori unor alte persoane, cu consimţământul acestora, sau unor instituţii de ocrotire.
Totodată, instanţa judecătorească va stabili contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.
Învoiala părinţilor privitoare la încredinţarea copiilor şi la contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a acestora va produce efecte numai dacă a fost încuviinţată de instanţa judecătorească.
Art. 43. - Părintele divorţat, căruia i s-a încredinţat copilul, exercită cu privire la aceasta drepturile părinteşti.
Când copilul a fost încredinţat unei alte persoane sau unei instituţii de ocrotire, instanţa judecătorească va stabili care dintre părinţi va exercita dreptul de a-i administra bunurile şi de a-l reprezenta sau de a-i încuviinţa actele. Persoana sau instituţia de ocrotire socială căreia i s-a încredinţat copilul va avea faţă de acesta numai drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor privitor la persoana copilului. Dispoziţiile art. 108 se aplică prin asemănare.
Părintele divorţat, căruia nu i s-a încredinţat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională.
Art. 44. - În cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a copilului, dacă acesta a împlinit vârsta de paisprezece ani, a autorităţii tutelare sau a vreunei instituţii de ocrotire, instanţa judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile şi obligaţiile personale sau patrimoniale între părinţii divorţaţi şi copii. Modificarea măsurilor luate potrivit dispoziţiilor art. 42 alin. 1 şi 2 se va face cu paza cerinţelor prevăzute de acele dispoziţii.