aiutzy a scris:
am inteles. multumesc frumos de raspunsuri.
Norma de venit este doar o modalitate de impozitare a venitului obtinut de o persoana fizica autorizata care desfasoara una din activitatile economice independente reglementate prin O.M.F.P. nr. 1847 din 22 decembrie 2003 privind stabilirea Nomenclatorului activitatilor independente pentru care venitul net se poate determina pe baza normelor anuale de venit, pentru contribuabilii care isi desfasoara activitatea individual potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in M.Of. nr. 13 din 8 ianuarie 2004.
Modalitatea de stabilire a venitului net din activitati independente este reglementata la articolul 50 din Codul fiscal si trebuie privita de sine-statator, fara a fi coroborata cu legislatia fiscala privind TVA reglementata prin Codul fiscal de la art. 125 la art. 161.
Din punct de vedere contabil, pentru stabilirea impozitului datorat bugetului de stat aferent venitului net realizat stabilit pe baza normelor de venit, persoana fizica independenta nu are obligatia sa organizeze evidenta contabila in partida simpla.
Acest fapt prezinta un avantaj pentru o PFI care realizeaza o cifra de afaceri mai mare decat 35.000 euro deoarece este putin probabil ca organul fiscal poate verifica cifra de afaceri efectiv realizata. In acest sens, un alt mare avantaj pentru o PFI este faptul ca nu are obligatia sa depuna declaratie privind venitul efectiv realizat anual, asa cum impune articolul 83 din Codul fiscal pentru o PFA
PFI depune anual doar o declaratie de venit estimat conform articolului 81 din Codul fiscal si punctului 161 din normele metodologice de aplicare. Recomandabil este ca prin aceasta declaratie sa nu estimeze o cifra mai mare de 35.000 euro, astfel incat sa fie obligata sa se inregistreze in scopuri de TVA
Subliniez faptul ca cifra de afaceri la care se refera Codul fiscal nu se refera la cifra de afaceri din bilantul contabil al unei firme sau suma incasarilor din Registrul de incasari si plati intocmit de o PFA
Aceasta cifra de afaceri nu are legatura cu evidenta contabila in partida simpla sau in partida dubla, aceasta fiind determinata ca o suma aritmetica anuala, formata din:
valoarea totala a livrarilor de bunuri si a prestarilor de servicii taxabile; daca nu ar fi desfasurate de o mica intreprindere
valoarea totala a operatiunile scutite cu drept de deducere;
valoarea totala a operatiunilor scutite fara drept de deducere,
Aceasta cifra de afaceri se determina in baza evidentei fiscale care trebuie organizata de fiecare persoana impozabila.
Astfel, desi nu are obligatii contabile, o PFI are obligatii fiscale deoarece realizeaza activitati economice taxabile care ar fi impune colectarea TVA daca ar depasi cifra de afaceri de 35.000 euro.
Deoarece desfasoara activitati economice, o PFI este considerata persoana impozabila conform definitiei preluate din articolul 1251 “Semnificatia unor termeni si expresii” , punctul 18. In calitate de persoana impozabila are obligatii fiscale.
Astfel, avand in vedere aceasta incadrare la persoana impozabila si o PFI are obligatia sa se inregistreze in scopuri de TVA in situatia in care depaseste cifra de afaceri de 35.000 euro.
Asa cum rezulta din capitolul 3 “Persoane impozabile”, articolul 127, alineatul 2, activitatile economice se refera la operatiunile desfasurate de producatori, comercianti si prestatori de servicii.
Legiuitorul insista si mentioneaza in continuare faptul ca la activitati economice se incadreaza si activitatile profesiilor libere sau asimilate acestora. In acest context, din punct de vedere al TVA, consider ca activitatea unei PFI este o activitate asimilata unei activitati desfasurate de o PFA
Asa cum este elaborat Codul fiscal, doar salariatii nu sunt considerate persoane impozabile care desfasoara activitati de natura economica deoarece acestia se afla in relatii contractuale cu un angajator care are calitatea de persoana impozabila.
Obligatia de organizare a evidentei fiscale de catre o persoana impozabila neinregistrata in scopuri de TVA, inclusiv de catre o PFI rezulta din normele metodologice de aplicare ale articolului 152 “Regimul special de scutire pentru intreprinderile mici” la punctul 62, alineatul 1.
O astfel de evidenta fiscala consta in intocmirea unui jurnal pentru vanzari si a unui jurnal pentru cumparari in care se consemneaza toate operatiunile economice realizate.
Un alt articol care reglementeaza obligatiile fiscale este articolul 156 “Evidenta operatiunilor”, alineatul 1: “ Persoanele impozabile stabilite in Romania trebuie sa tina evidente corecte si complete ale tuturor operatiunilor efectuate in desfasurarea activitatii lor economice.”.
Din acest text de lege constatam faptul ca legiuitorul nu se refera doar la evidenta contabila, ci la evidente in general.
Aceasta obligatie este detaliata la punctul 79, alineatul 1 din normele metodologice de aplicare ale Codului fiscal, prin care se precizeaza faptul ca fiecare persoana impozabila trebuie sa tina urmatoarele evidente si documente:
evidente contabile ale activitatii sale economice;
al doilea exemplar al facturilor sau altor documente emise de aceasta si legate de activitatea sa economica, conform prevederilor de la pct. 76;
facturile sau alte documente primite si legate de activitatea sa economica;
documentele vamale;
documentele referitoare la export, livrare intracomunitara si achizitie intracomunitara;
facturi si alte documente emise sau primite;
registrul nontransferurilor de bunuri;
registrul bunurile mobile corporale primite din alt stat membru al Comunitatii cu scopul expertizarii sau efectuarii de lucrari;
jurnale pentru vanzari si pentru cumparari.
Toate aceste registre, evidente si documente obligatorii pentru fiecare persoana impozabila trebuie intocmite corect, astfel incat sa permita stabilirea de catre organul de inspectie fiscala a urmatoarelor elemente:
1. valoarea totala, fara taxa, a tuturor livrarilor de bunuri si a prestarilor de servicii efectuate pentru fiecare perioada fiscala;
2. valoarea totala, fara taxa, a tuturor achizitiilor efectuate pentru fiecare perioada fiscala;
3. taxa colectata, daca este cazul ;
4. taxa de dedus si taxa dedusa;
Neorganizarea evidentei fiscale poate fi considerata fapta de evaziune fiscala asa cum este reglementata prin legea nr. 241 din 15 iulie 2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.
Prin aceasta lege, in categoria contribuabililor se incadreaza orice persoana fizica ori juridica sau orice alta entitate fara personalitate juridica care datoreaza impozite, taxe, contributii si alte sume bugetului general consolidat.
Prin obligatii fiscale se inteleg obligatiile reglementate prin Codul fiscal si Codul de procedura fiscala.
Asa cum rezulta din articolul 9, alineatul 1, lit. a “omisiunea, in tot sau in parte, a evidentierii, in actele contabile ori in alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate” reprezinta infractiune de evaziune fiscala.