Una dintre condiţiile de admisibilitate ale unei astfel de cereri de suspendare provizorie se referă la îndeplinirea obligaţiei de plată a unei cauţiuni în cuantum de 10% din valoarea obiectului sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani.
Tocmai acest cuantum fix al cauţiunii garantează reuşita cererii de suspendare provizorie pentru că judecătorul învestit cu soluţionarea acesteia nu analizază în fond raportul juridic dintre părţi, ci dispune o măsură provizorie.
Vis-a-vis de subiectul cauţiune, potrivit art.723 ind.1 din Codul de procedură civilă plafonul maxim pentru stabilirea de către instanţă a cuantumului cauţiunii, este de 20% din valoarea obiectului dacă acesta este evaluabil în bani, sau de 2.000 lei pentru cererile al căror obiect este neevaluabil în bani, dacă legea nu prevede altfel.
Potrivit aceluiaşi articol cauţiunea fixă stabilită pentru suspendarea provizorie a executării silite se deduce din cauţiunea fixată pentru cererea de suspendare de fond, ceea ce înseamnă că debitorul nu poate fi obligat să achite mai mult decât 20% din valoarea creanţei sau 2.ooo lei, pentru ambele cereri.
Aşadar, pe de-o parte, plata cauţiunii este menită a prevenii abuzurile creditorului care a procedat la executarea silită a debitorului, cum ar fi spre exemplu, în baza unei hotărâri care deşi executorie, nu a fost supusă controlului instanţei de apel, cum sunt hotărârile comerciale.
Iar pe de altă parte, prin plata cauţiunii, şi drepturile creditorului sunt protejate, acestă instituţie având ca funcţie, printre altele, şi funcţia de garanţie a seriozităţii cererii petentului şi funcţia de sursă de despăgubire a persoanei prejudiciate prin măsurile luate.