In primul rand doresc sa-mi cer scuze daca termenii pe care i-am folosit in descrirea situatiei la care doresc sa aflu un raspuns nu sunt pe masura asteptarilor dvs. Sotia mea doreste sa divorteze de mine, inca nu a facut nimic de frica sa nu fie respinsa mai ales ca vrea sa o faca prin proprie culpa. Desi lucrurile dintre noi s-au degradat, eu inca nu pot renunta la ea si asta nu pentru vreun interes ci pentru ca pur si simplu doresc sa-mi continui viata alaturi de ea.
Am cateva nedumeriri legate de divort. Am cautat pe mai multe site-uri in ce conditii poate fi declarat divortul ca definitiv. Cazul nostru e destul de complicat, am trait toata perioada aceasta departe unul de celalalt, am fost bine, iar acum cand ne-am adunat la un loc ea vrea sa ne despartim si asta pentru ca ea simte ca nu vom putea fi fericiti impreuna. N-am stat nicio zi impreuna si nici nu isi doreste sa continuam sau sa incercam, desi eu doresc acest lucru. Sa trec direct la ceea ce ma intereseaza, pot fi folosite ca probe discutiile noaste de pe chat sau scrisorile pe care i le trimiteam? Poate sa-i aduca martori pe parintii ei? Intreb acest lucru deoarece eu parintii ei nu ne stiam prea bine decat din spusele sotiei iar sotia mea afisa in fata lor doar suferinta fara a le spune motivul real. Pot ei sa influenteze decizia judecatorului?
Multumesc anticipat.
a dori sa continui viata alaturi de cineva nu e suficient pentru ca relatia sa fie viabila, depinde si de dorinta celuilalt partener. Afectiunea trebuie sa fie reciproca pentru ca, dragoste cu sila nu se poate.
Cel mai bine ar fi sa va intalniti si sa discutati ce anume doreste fiecare si sa ajungeti la un acord.
In cazul in care veti constata ca relatia nu mai poate continua si se va inainta cererea de divort, dvs. veti putea folosi scrisorile si ea isi va putea chema parintii, dvs. la fel, sau orice alte persoane care cunosc cum s-a desfasurat relatia dvs. de casatorie. In divort sunt permise ca martori si rudele partilor.
In primul rand doresc sa-mi cer scuze daca termenii pe care i-am folosit in descrirea situatiei la care doresc sa aflu un raspuns nu sunt pe masura asteptarilor dvs. Sotia mea doreste sa divorteze de mine, inca nu a facut nimic de frica sa nu fie respinsa mai ales ca vrea sa o faca prin proprie culpa. Desi lucrurile dintre noi s-au degradat, eu inca nu pot renunta la ea si asta nu pentru vreun interes ci pentru ca pur si simplu doresc sa-mi continui viata alaturi de ea.
Am cateva nedumeriri legate de divort. Am cautat pe mai multe site-uri in ce conditii poate fi declarat divortul ca definitiv. Cazul nostru e destul de complicat, am trait toata perioada aceasta departe unul de celalalt, am fost bine, iar acum cand ne-am adunat la un loc ea vrea sa ne despartim si asta pentru ca ea simte ca nu vom putea fi fericiti impreuna. N-am stat nicio zi impreuna si nici nu isi doreste sa continuam sau sa incercam, desi eu doresc acest lucru. Sa trec direct la ceea ce ma intereseaza, pot fi folosite ca probe discutiile noaste de pe chat sau scrisorile pe care i le trimiteam? Poate sa-i aduca martori pe parintii ei? Intreb acest lucru deoarece eu parintii ei nu ne stiam prea bine decat din spusele sotiei iar sotia mea afisa in fata lor doar suferinta fara a le spune motivul real. Pot ei sa influenteze decizia judecatorului?
Multumesc anticipat.
Daca ea vrea sa divortati in sitautia expusa de dvs nu este f greu pt ea.
Pot fi audiati ca martori parintii ei.
Daca ea nu mai vrea sa aveti o viata impreuna credeti ca este util sa va opuneti divortului ?
Nu ar fi mai bine sa desfaceti casatoria ?
Eu nu va sugerez aces lucru.Doar va intreb.
Intuiam de la inceput ca e dificil sa expun tot ce e si ce s-a intamplat intre noi, dar sa mai clarific putin situatia. Aparent pare ca as sili-o sa ramana langa mine, dar cand raspunsul ei e doar ca "nu crede ca noi vom putea fi fericiti impreuna", cum as putea sa renunt? A fost o reactie de moment al ei, eu am fost luat pe nepregatite iar ea a ramas blocata cu chestia asta. Desi incerc din rasputeri s-o conving sa continuam, macar sa incercam, nu mai vrea nimic si mai grav e ca se inrautateste tot mai mult lucrurile. Respinge orice initiativa din partea mea, iar mie nu-mi vine sa cred ca renunta la o casnicie doar pentru ceea ce simte. O sa-mi spuneti ca acest lucru e firesc, sa simti si sa-ti urmezi instinctele, dar aceste lucruri puteau fi evitate inca dinainte de casatorie deoarece inca nu avem 1 an implinit de casnicie. Pentru ca nu imi motiveaza un lucru concret, bazat pe realitate nu pot sa accept divortul. Am visat multe lucruri impreuna.
Doream sa stiu doar daca sunt considerate documentele probatorii discutiile noastre de pe chat sau e-mailurile pe care i le trimiteam. Nimic mai mult. Nu doresc sa fiu judecat aici pe forum pentru gestul pe care-l fac. O fi absurd, cine stie?! Dar eu asta doresc, sa-i recastig speranta in noi.
Intotdeauna e dificil sa ilustrezi povesti "de-ale inimii", insa uneori, in drept, e necesar...
Referitor la judecata, nu va judeca nimeni, desi uneori pare... insa e necesar sa stim unele lucruri astfel incat sa ne formam o imagine...
De exemplu, vine sotul meu si sustine la judecatorie ca vrea sa divorteze de mine ca suntem amandoi vinovati, ne-am instrainat, asta nu mai e casnicie, am fost atata timp departe unul de altul incat, sincer, nu mai sunt sanse p[entru noi, pentru relatia si casnicia noastra...
Statul protejeaza casatoria, familia, astfel incat, doar pentru ca vrea sotul, niciun jude nu va desface casatoria... Asa ca cere dovezi si sotul o aduce pe soacra mea sau pe vecinul de bloc... ambii spunand ca nu ne-am intemeiat o familie, ca noi nu avem lucruri in comun, ca atatia ani, din varii motive, nefiind unul de vina mai mult ca altul, ne-am instrainat.
Acum, eu sustin ca mai avem sanse, ca ne putem intelege, ca de-acum vom sta impreuna, ceea ce ne va da sansa unei impacari in toate sensurile...
Apoi imi spune instanta ca, uite, el nu va vrea, de ce o vreti, el spune ca nu se mai poate si a si dovedit asta...
De aici, intrebarea: de ce vrei un om care nu te vrea? Cum dovediti ca se mai poate impaca si sotia cu dv., nu e numai dorinta dv. de a se intampla, dar sunt si sanse reale in acest sens?...
Ceea ce ati povestit dv., ca ea a spus-o in treacat si dv. nu ati fost pregatit... sa nu folositi in instanta... Caci nu arata prea bine cand un om nu e tocmai pregatit sa-i spuna partenerului:"Cum, dar te iubesc la nebunie, hai sa nu vorbim prostii!..." sau ce alta replica stie ca functioneaza in cazul partenerului sau. Va da exact impresia din exemplul meu de mai sus, ca cei doi nu se cunosc, nu interactioneaza ca o familie.
Pentru a intelege ce anume exact e un divort, cum decurge el, mergeti la o consultatie juridica si va va explica cineva ce trebuie demonstrat, cum puteti arata sau incerca sa aratati ca mai aveti o sansa. Desi, practica e impotriva unei astfel de situatii. Succes!
Daca vreti sa va ganditi mai bine cereti instantei sa amane judecata deoarece nu sunteti de acord cu divortul si vreti sa va angajati avocat.
Apoi, dupa ce instanta pronunta hotararea de divort faceti apel si o mai lungiti asa.
In acest fel, in timp, va puteti impaca la instanta de apel.
Ma refer la momentul dupa ce s-a dat hotararea de divort de catre prima instanta.
avocatnet.ro explicăm legislația
Pherry, utilizator
calinpuiu