Buna dimineata,
urmaresc de mult timp comentariile de pe forum iar acum indraznesc sa ma adresez si eu cu o problema care se
pare ca nu se vrea rezolvata...
In luna octombrie 2004, din motive personale am decis sa divortez de sotie.In luna ianuarie 2005 Judecatoria hotaraste incredintarea minorului(la acea data in varsta de 1 an si 6 luni) catre mama spre crestere si educare.
Nefiind de acord cu hotararea judecatoreasca(cerusem eu copilul spre crestere si ingrijire) am decis sa fac recurs la Tribunal.Dupa lungi amanari datorate necunoasterii domiciliului fostei sotii(initial locuise 2-3 luni la mama ei dupa care a disparut pur si simplu cu fiul nostru) si citarii acesteia intr-un final printr-un ziar de circulatie nationala, Tibunalul hotaraste in luna martie 2006 sa-mi incredinteze copilul spre crestere si educare.
Hotararea este redactata (din cauza volumului de munca foarte mare) abia in luna iunie 2006 in termenul legal de 30 de zile fiind atacata cu apel de catre fosta sotie.
Dupa alte cateva amanari , in luna martie 2007 Curtea de apel incredinteaza minorul spre crestere si educare fostei sotii , definitiv si irevocabil.
In perioada ianuarie 2005-noiembrie 2006 am fost pus in imposibilitate de a mentine relatii personale cu copilul meu deoarece fosta sotie nu era de gasit iar mama dansei refuza categoric sa-mi dea in vreun fel relatii despre copil ori unde s-ar afla acesta.(sau poate nici ea nu stia...)
In procesul de divort nu am cerut drept de vizita copil deoarece mi se parea a fi un nonsens fiindca in cererea de divort am cerut si dreptul de a primi copilul spre crestere si ingrijire.
Abia in luna noiembrie 2006 in urma medierilor facute de Autoritatea tutelara am reusit sa-mi vad copilul la sediul Primariei.Pana in luna iunie a anului trecutmi-a fost permis regulat sa-mi vizitez fiul la domiciliul inchiriat de fosta sotie , dupa care dintr-o data fosta sotie dispare din nou.
In perioada august 2007-ianuarie 2008 am cerut sprijinul Politiei , Autoritatii tutelare , Directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului pentru a intra din nou in contact cu fiul meu dar raspunsurile au fost similare: nu pot interveni,trebuie sa deschid un proces pentru drept vizita copil.
In luna februarie 2008 am deschis o astfel de actiune la Judecatoria din raza de domiciliu a fostei sotii.
In 26 februarie 2008 , la primul termen s-a amanat pentru neprezentare parata, s-a ordonat ancheta sociala.
La termenul urmator din 1 aprilie 2008 au amanat di nou din cauza neprezentarii paratei si lipsei raportului Autoritatii tutelare din raza de domiciliu a paratei. Am depus la dosar doua documente, de la Politie si Autoritatea tutelara care mentionau ca s-au deplasat la domiciliul ultim cunoscut unde locuieste mama fostei sotii si ca li s-ar fi comunicat precum ca ea nu cunoaste actualul domiciliu al fiicei dar ca mentine legatura telefonic iar ca fiica ei ar fi transmis ca nu doreste sa se afle unde locuieste in prezent.
La termenul din 6 mai 2008 judecatorul a amanat ca de obicei cauza(din motive!?!). Mi-a recomandat insa "parinteste" sa-mi angajez un avocat deoarece citez : "este un caz mai complicat si ar fi mai bine sa-mi angajez un avocat sa ma lumineze".
Va intreb pe dumneavoastra pe aceasta cale este intradevar un caz atat de complicat faptul ca un tata isi cere un drept natural , acela de a ramane in contact cu copilul lui ?
De ce un tata are dreptul sa-si vada copilul abia dupa ce o instanta judecatoreasca hotaraste acest lucru? pe de alta parte stiu ca am obligatia de a veghea la buna crestere si educare a lui !
De cate amanari credeti ca mai pot avea parte pana se va judeca aceasta cauza ?
Va rog din suflet parinti si fosti copii "luminati" drumul unui tata catre copilul lui...
Nu cred ca reprezinta un caz complicat, cita vreme art. 105 din Codul familiei prevcede ca ambii parinti contribuie in egala masura la cresterea si educarea copilului lor este firesc, ca in egala masura sa beneficieze de relatii personale cu acesta.Cum interesul copilului nu poate fi afectat de imprejurarea ca dv. vi se vor stabili , de regula doua zile pe luna in care sa puteti avea legaturi personale cu minorul, nu vad de ce este nevoie de ancheta sociala, cita vreme nu mai solicitati incredintarea lui spre crestere si educare. Consider ca numai atitutinera fostei sotii duce la tergiversarea cauzei. Succes.
Din moment ce instanta de judecata a recomandat angajarea unui avocat inseamna ca exista undeva probleme.
Nu cred ca instanta a procedat in acest fel doar pentru a face niste cheltuieli.In plus, cheltuielile de judecata se pot recupera de la parata in cazul in care actiunea dvs va fi admisa de catre instanta.
Legea va recunoaste drepturile de parinte, dar din moment ce mama minorului va creaza probleme in vederea exercitarii efective a dreptului de a mentine legaturi personale cu minorul, va aflati in situatia neplacuta de a avea nevoie de o hotarare judecatoreasca care sa poate fi pusa in executare in cazul in care aceasta nu va intelege sa va respecte drepturile.
Daca mama minorului invoca faptul ca nu este in interesul suprem al minorului sa va exercitati drepturile prevazute de lege si are probe in acest sens, atunci va trebui sa va aparati si dvs si sa dovediti contrariul.
Este posibil ca acesta sa fie motivul pt care instanta a apreciat ca ar fi indicat sa va angajati un avocat.
De ce credeti ca exista probleme?Eu am cerut un drept devizita!Mama minorului nici nu s-a prezentata in instanta sa se apere in vreun fel...Pentru ce se taraganeaza un astfel de proces?La termenul din 10 iunie s-a amanat din nou pentru neprezentare parata...urmatorul termen in septembrie...Cat se mai poate lungi un astfel de proces?As putea deschide un alt proces pentru reincredintare minor spre crestere si educare?Este evident ca ascunzand copilul demonstreaza ca ascunde ceva...
Ma scuzati ca va corectez...nu cred sa fie vorba de art.105, mai degraba art.43,97 si 101.Va multumesc pentru amabilitate.Nedumerirea mea este de ce se lungeste atat de mult un proces care ar trebui sa fie simplu si urgent de rezolvat!?!Sa nu uitam ca este vorba de un suflet nu de averi sau pamanturi!Oare chiar atat de nepasatori pot fi niste judecatori care in fond si ei sunt niste oameni care ar trebui samai gandeasca si cu sufletul nu doar cu raceala legii...In fond sunt functionari publici pusi in slujba cetateanului!De ce astfel de oameni cu o pregatire deosebita nu au constiinta lucrului bine facut?
In situatia dumneavoastra, puteti depune plangere penala pe 307 Cod penal pentru ca mama va impiedica in mod repetat de a avea legaturi personale cu minorul, in conditiile stabilite de lege. Veti avea si sprijinul organelor de Politie pentru a o gasi...
Dupa aceea va puteti oricand retrage plangerea penala, sau sa va impacati cu mama copilului, pentru ca banuiesc ca nu urmariti neaparat o condamnare penala a acesteia...