larisarazvan a scris:
Intrebarea mea:cum poti dovedi in instanta ca tu ca si prestator ai fost de buna -credinta, iar consumatorul nu trebuia sa astepte factura pentru a plati din moment ce exista un contract intre parti unde este specificat atat tariful pe care trebuie sa-l plateasca cat si termenul de plata.
Veti prezenta contractul (valabil) incheiat cu debitorul rau - platnic.
Astfel, certitudinea creantei rezulta din chiar contractul de prestari servicii încheiat – indiferent de emiterea sau nu a facturilor.
Lichiditatea creantei este dovedita prin acelasi contract, de vreme ce este stabilita câtimea sa, iar exigibilitatea deriva din depasirea termenului de plata agreat contractual.
''Potrivit art. 379 alin. 3 C.proc.civ., creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din însusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
În baza contractului de vânzare-cumparare nr. 2111/08.06.2005, recurenta s-a obligat sa vânda intimatei o serie de utilaje, care urmau sa fie folosite în activitatea curenta a celei din urma, în schimbul unui pret de 36.914,57 euro, cu T.V.A. inclus. De asemenea, în art. 4 al contractului, partile au stipulat ca întârzierile la plata sa fie sanctionate cu o penalitate de 0,15% pe zi, calculata asupra sumei restante. În anexa 1 a contractului, au fost enumerate bunurile, iar în anexa 2, partile au stabilit modalitatea de plata a pretului – acesta urmând a fi achitat în noua rate egale, lunare, esalonate în perioada 26.09.2005 – 26.05.2006, la care se adauga un avans de 7.286 euro, scadent la data de 10.06.2005.
Însasi stabilirea sumelor datorate de intimata, în calitate de cumparatoare, prin chiar contractul de vânzare-cumparare si anexele sale, semnate de ambele parti, este de natura a proba caracterul cert al creantei – indiferent de emiterea sau nu a facturilor – si, în considerarea termenelor de plata agreate în anexa 2, cerinta exigibilitatii creantei este îndeplinita, la rândul sau. Iar caracterul lichid al creantei este neîndoielnic si necontestat.''
Curtea de Apel Bucuresti, decizia nr.464 R din 18.03.2010