RASPUNDEREA PATRIMONIALA REGLEMENTATA DE ART.138 DIN LEGEA NR. 85/2006

RASPUNDEREA PATRIMONIALA REGLEMENTATA DE ART.138 DIN LEGEA NR. 85/2006,
-----------------------------------------------------------------------------------------------------

Raspunderea patrimoniala reglementata de art.138
din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei are natura juridica delictuala, cu un caracter special, asa incat trebuiesc intrunite cumulativ conditiile raspunderii civile delictuale, respectiv: existenta faptei ilicite, a prejudiciului, a legaturii de cauzalitate si a vinovatiei.
Elementele raspunderii civile delictuale sunt circumscrise situatiei speciale avute in vedere de Legea nr.85/2006.

La data de 20.07.2006 a intrat in vigoare legea insolventei nr 85/2006, lege care a abrogat dipozitiile legii 64/1995.

un exemplu aleatoriu:

lichidatorul judiciar a intocmit raport pe cauzele de insolventa si persoanele vinovate, retinand ca toti paratii ..x,y,z......se fac vinovati de starea de insolventa intrucat nu au luat masurile impuse de legea 31/1990 pentru marirea capitalului social de la 10 milioane lei la o suma care sa acopere pierderile inregistrate de societate in fiecare an de la infiintare; lichidatorul a apreciat ca si cauze ale starii de insolventa inflatia galopanta inregistrata in perioada desfasurarii activitatii corelat cu dobanzile pozitive practicate de banca la creditele acordate (de pana la 170-185%), instabilitatea monetara, obligarea agentilor economici de a practica un adaus comercial de pana la 30% si unele taxe de publicitate, care nefiind cunoscute nu au fost luate in calcul la stabilirea costurile.

In cauza s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, proba care insa nu s-a putut administra din lipsa actelor contabile care sa fie expertizate, astfel incat instanta, la constatat imposibilitatea administrarii acestei probe.

Cat priveste incidenta art. 138 lit a) si b) din legea 85/2006 instanta a retinut faptul ca asociatii au incheiat credite bancare si au cumparat in leasing masini, in valoare de 1.287.080.000 lei pentru realizarea unor investitii in mijloace fixe de productie (echipamente) pentru desfasurarea activitatii
Faptul ca in numele societatii debitoare contractul de credit a fost semnat de catre avocatul firmei ,prin delegare de catre asociati in cadrul societatii ,conduce la concluzia ca acestia au detinut in fapt functia de administratori ai societatii, fara ca aceasta situatie sa constituie in sine un motiv pentru angajarea raspunderii in conditiile art. 138 din legea insolventei.

Creditele contractate au fost utilizate conform scopului prevazut in contract, acela de a fi achizitionate masini in interesul societatii debitoare pentru realizarea obiectului sau de activitate a fost efectuat in timpul procedurii de insolventa.

la dosar nu exista aceste facturi- desi conform art. 1169 Cod Civil, sarcina probei incumba celui care face o afirmatie in fata judecatii, afirmatia fiind preluata din expunerile orale ale lichidatorului judiciar, care insa in nici un raport de activitate intocmit pe cauzele de insolventa si persoanele vinovate nu a aratat ca una din cauzele incetarii de plati ar fi constituit-o instrinarea acestor obiecte la alte firme infiintate ulterior.

De altfel, operatiunea in sine de instrainare a unor bunuri pentru care s-au intocmit acte contabile - facturi fiscale - conform sustinerilor aceleiasi creditoare, nu conduce in mod automat la concluzia incidentei art. 138 lit a) si b) din lege, fara a se proba ca prin respectiva fapta s-ar fi cauzat sau determinat starea de insolventa a societatii, respectiv raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.
Raspunderea reglementata de art 138 din legea 85/2006 are o natura juridica delictuala, cu un caracter special. Si aceasta forma a raspunderii trebuie sa cuprinda elementele prevazute de art 998 - 999 Cod civil, respectiv fapta ilicita , prejudiciul, legatura de cauzalitate dintre acestea si vinovatia , numai ca sunt circumscrise situatiei speciale avute in vedere de legea 64/1995.

Fara a se face dovada savarsirii acestor fapte si a intrunirii celorlalte elemente prevazute de lege pentru aceasta raspundere, in speta a legaturii de cauzalitate nu se poate atrage raspunderea membrilor organelor de conducere doar pentru simplul fapt ca nu au putut fi acoperite toate creantele in urma lichidarii.
Mai mult, nu s-a dovedit nici faptul ca angajarea creditelor ar fi reprezentat mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati, avand in vedere perioada cand au fost contractate - in anul infiintarii societatii - si scopul acestora pentru achizitionarea echipamentelor in vederea indeplinirii obiectului de activitate.
Cat priveste incidenta in cauza a dispozitiilor art 138 lit c din legea 85/2006, judecatorul sindic retine ca potrivit acestei dispozitii se poate dispune ca o parte din pasivul societatii sa fie suportat de catre membrii organelor de conducere care au cauzat ajungerea debitoarei in stare de insolventa prin aceea ca a dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea in mod vadit persoana juridica la incetare de plati.

Astfel, nu este suficient ca paratii sa fi dispus continuarea activitatii societatii, ci trebuie probata si imprejurarea ca paraii au dispus in interes personal continuarea activitatii societatii debitoare.
In speta, creditorii nu au probat faptul ca paratii au dispus in interes personal continuarea activitatii debitoarei .
Afirmatia creditorilor ca interesul personal al administratorilor de a continua activitatea este prezumat intrucat mandatul comercial este prezumat a fi oneros nu poate fi primita intrucat natura juridica a raspunderii administratorului societatii atrasa in conformitate cu art 138 din legea 85/2006 poate fi una contractuala atunci cand este rezultatul unei obligatii derivand din contractul de mandat – mandatul este cuprins in actul constitutiv sau hotararea adunarii generale si este acceptat prin semnarea in Registrul Comertului – ceea ce nu s-a probat in speta.
Mai mult, concluziile lichidatorului judiciar creeaza doar premiza actiunii in vederea angajarii raspunderii paratilor, fara a constitui o dovada certa ca in speta ar fi vorba de una din faptele prevazute de art 138 din lege.
In consecinta judecatorul sindic a apreciat ca nu sunt elemente care sa poata fi incadrate in situatiile prevazute de art.138 lit c din Legea 85/2006.

Cat priveste incidenta in cauza a dispozitiilor art. 138 lit d din lege, instanta a retinut ca inca din primele rapoarte de activitate lichidatorul judiciar a mentionat ca bunurile societatii precum si arhiva acesteia se afla depozitate intr-o magazie fara caldura si lumina electrica.
spatiu format dintr-o singura camera, unde au fost depozitate, pe verticala, actele si bunurile aflate intr-o pronuntata stare de uzura fizica si morala, fapt ce a facut anevoioasa operatiunea de identificare si inventariere a acestora.
Astfel, actele contabile ale societatii au existat, fiind depozitate intr-un spatiu impropriu; lichidatorul judiciar a sustinut in repetate randuri ca a efectuat verificarea actelor de gestiune ale societatii in baza carora a intocmit de altfel si raportul pe cauzele de insolventa si persoanele vinovate.
Mai mult, societatea a depus in cei trei ani anterior deschiderii procedurii la Administratia Financiara raportarile contabile, astfel incat nu se poate retine ca paratii nu au respectat dispozitiile art 27 alin 1 din legea contabilitatii nr 82/1991 republicata si art 196 coroborat cu art 73 din legea 31/1990 modificata referitor la obligatia administratorului societatii de a depune bilantul contabil la Administratia Financiara si la Registrul Comertului, analiza principalilor indicatori economici, astfel cum rezulta din bilanturile contabile depuse la dosarul cauzei fiind efectuata de catre lichidatorul judiciar.
In consecinta nu a fost dovedita in cauza nici existenta faptei prevazuta de art. 138 lit d din legea 85/2006.



Raspunderea administratorilor pentru ajungerea societatii in incetare de plati este strict limitata de art. 138 din legea insolventei la savarsirea faptelor enumerate in acest articol, textul de lege sanctionand practic acele fapte care implica o deturnare a activitatii societatii de la scopul comercial in vederea caruia a fost infiintata si o utilizare a societatii in vederea satisfacerii intereselor membrilor organelor de conducere sau ale unor terti.
Concluzie:
------------------
Retinand ca angajarea raspunderii membrilor organelor de conducere este o masura lasata la aprecierea judecatorului sindic, in cazul de fata se constata ca nu se impune aceasta masura, cat timp nu exista indiciile savarsirii unei fapte din categoria celor enumerate in art. 138 lit a - g din legea 85/2006.


Intrebare:
---------------

A fost corecta decizia judecatorului sindic in aceasta cauza?