intervenient accesoriu

După încuviinţarea în principiu a intervenţiei accesorii , instanţa va dispune comunicarea acesteia către părţile iniţiale, care au posibilitatea să depună întâmpinare, în termenul acordat de instanţă în acest scop. Întâmpinarea poate fi făcută şi de partea în favoarea căreia s-a promovat intervenţia, dacă aceea parte apreciază că o atare intervenţie este potrivnică intereselor sale.
Intervenientul accesoriu poate, aşadar, să formuleze orice cerere sau apărare, să invoce excepţii procesuale, să propună probe noi, să aducă noi argumente, cu condiţia ca activitatea sa procesuală să profite părţii pe care o apără .
Modul de soluţionare a intervenţiei accesorii este influenţat de soluţia ce se va pronunţa asupra cererii de chemare în judecată, însă diferit după cum terţul a intervenit în favoarea reclamantului sau în favoarea pârâtului . Astfel:
a) dacă intervenţia s-a făcut în favoarea reclamantului şi cererea acestuia este respinsă, se va respinge şi cererea de intervenţie accesorie. Dacă se admite cererea principală, se va admite şi intervenţia făcută în favoarea reclamantului. În situaţia în care reclamantul renunţă la judecată sau la dreptul subiectiv, cererea de intervenţie rămâne fără obiect şi se va respinge, ca atare.
b) când intervenţia s-a făcut în favoarea pârâtului, aceasta se va admite, dacă se respinge cererea de chemare în judecată, deoarece, dacă reclamantul a căzut în pretenţii, apărarea terţului a fost favorabilă pârâtului. Dimpotrivă dacă cererea de chemare în judecată a fost admisă, se va respinge cererea intervenientului. În situaţia în care pârâtul achiesează la pretenţiile reclamantului, cererea de intervenţie rămâne fără obiect şi se va respinge ca atare.