Protectia Copilului-apara sau hartuieste mamele singure?

Lg.272/2004, foarte buna de altfel, cu multiple standarde si metodologii stabilite si reglementate. Teoretic, interesul superior al copilului ar trebui sa primeze in fata oricaror speculatii. Insa aplicarea legii se face de catre oameni, mai mult sau mai putin influientabili. Legea stipuleaza ca pot fi situatii cand se folosesc alte institutii ale statului, atunci cand viata, sanatatea sau integritatea corporala a copilului sunt supuse unui risc major. De retinut ca, orice mijloc legal ar fi folosit nu trebuie sa provoace traume copilului.
Teoria este frumoasa, practica ne UCIDE.
[EDITAT]

Numele fetitei nu conteaza. Ce conteaza este inima ei.

Povesteam unor copii de-a VI-a, dintr-o oarecare scoala aflata in mediul rural, despre conceptul de formula matematica, intr-un tabel de date. Nu am vazut-o ca plange, pana ce o alta fetita mi-a atras atentia.

Ma inteapa inima, mi-a spus. Am trimis dupa secretara scolii. Pana sa vina femeia, am intrerupt ora si asa am aflat, pentru a mia oara, ca aici nu este gradina lui Dumnezeu, ci mai degraba haznaua lui Belzebut.

Taica-sau era mort de mai multa vreme. Maica-sa fugise de patru ani, cu un barbat din sat. Nu mai stia nimeni de ei.Probabil ca erau "la munca" in Italia, asemeni multor alti parinti ai caror copii vin jegosi si furiosi la scoala.
Femeia, asa-numita mama, fugise si-i lasase pe cei patru copii intr-un bordei fara geamuri. Cel mai mare dintre ei avea varsta de opt ani.

Acum, fetita are 12 anisori. Frumusica, dezvoltata frumos, activa in clasa, cu o privire trista, insa. Traieste, impreuna cu fratii ei, la o baba din sat, care este, chipurile, asistent maternal. O metoda morala, nu-i asa, a guvernului Romaniei de a se spala pe maini de soarta a inca patru minori care, in loc sa traiasca decent si sa aiba parte de o educatie frumoasa, stau la coada vacii si fac burta mare unor pseudo-specialisti in puericultura.

Secretara a venit. Intre timp,. fata se mai linistise. Scoala nu are asistenta medicala, ca de altfel intreaga comuna. Traim, nu-i asa, in Europa. Despre Salvare ar fi putu fi, nu-i asa, vorba. Dar vorba nu face doua parale. Din intamplare, o cunosc pe sefa de la Urgente, de la oras. O femeie care a bagat in mormant, cu acte in regula si cu musamalizri bine documentate, doua persoane. Barbat'su e un fel de mafioso local. Lucreaza la Politie. Scandalurile de la Urgente curg, zi de zi. La ce bun sa trimiti pe cineva acolo, cand in spitalul acela infect nu stiu daca mai traieste un singur medic autentic.

In pauza dintre ore, fetita mi-a zis ca ia Aspacardin. Ca asa i-a spus medicul, un medic itinerant, care trece prin satele judetului si-si bate joc, iarasi pe banii guvernului Romaniei, deci ai nostri, de sarmanii pauperi peizani. Un medicament controversat, interzis in unele state europene, un medeicament care trebuie administrat sub stricta supraveghere medicala, cu atat mai mult cu cat este vorba despre un copil de 12 ani.
Fata adauga: doctorul mi-a spus ca am o problema grava la inima.

O informatie care semana, in mediul rural romanesc, cu sfanta liturghie pe care o bolboroseste popa satului, dupa ce descaleca din Mercedesul cu care bunul Dumnezeu l-a rasplatit pentru cuvioasa sa viata si plecasenie fata de sarmanii enoriasi, N-avem ce face... asa a vrut Dumnezeu. Si cu asta, basta, bun, rau, bolnav sau poate nu, bunul Dumnezeu ia responsabilitatea tuturor tampeniilor pe care le comitem zi de zi. Pana si crimele le iarta, bunul Dumnezeu. De ce nu ar ierta si un popor care-si lasa, cu buna stiinta, copiii sa moara din durere de inima.

Intre timp, o duduie cu minijup apare la televizor. Este ofuscata ca fetita [EDITAT] sufera. Vai, draga, copilul este stresat. Asistenta formata din niste golani stransi de prin cartiere, mesteca guma si scuipa niste aplauze telecomandate. Avem Acces direct la haznaua despre care aminteam, in vreme ce [EDITAT] dezbate acelasi subiect de o importanta milenara. La capatul celalat al firului este madmoazel [EDITAT]. Sarmana, face riduri de atata suparare. Ai dracu' paparazzi, n-o mai lasa sa-si faca somnul de frumusete.

Citeam, mai deunazi, despre Bizet. Si despre Carmen. Despre debutul acestei opere, prin 1875, despre reactia negativa a criticilor muzicali si a publicului, ofuscati de subiect, daca nu de culoarea unei muzici. Sarmanul Bizet, care-si pusese mari sperante ca, in sfarsit, oamenii vor intelege opera sa si-l vor aprecia, a fugit undeva, iar dupa putina vreme, a murit de inima.

A fost bagat in seama de-abia dupa inca vreo cincizeci de ani, iar acum, Bizet este cel mai iubit compoztiro romantic francez.
Cica daca prostia ar durea, s-ar auzi numai racnete. Doamne, cu siguranta ca pe lumea de dincolo este un zgomot infernal...

Intre timp, fetita din clasa a VI-a a plecat pe jos acasa. Ma tem ca fata asta ar putea muri inainte sa ajunga la casa ei. Ma intreb, va intreb, daca aceasta fetita de 12 ani nu ar fi putut ajunge faimoasa ca si Bizet. Sau poate, doar o simpla mama, insa o mama buna, care sa-si iubeasca fiii. Sa ajunga un doctor de suflete.

[EDITAT]

Dar nu am intalnit decat domnisorele a caror grija principala era daca arata destul de bine la serviciu in ziua respectiva. Doar un procent de 3-4 % am intalnit persoane responsabile si pline de pasiune pentru munca pe care o faceau, destul de prost platita, e drept.
Asa ca... am invatat ca aproape orice este considerat normal in tara asta.

Da, aveti mare dreptate. Eu m-am plimbat prin doua judete si-un sector de Bucuresti cu treburi pe la Protectia Copilului, de fapt ceream ajutor cu disperare, asa cum cer si astazi. Intr-un oras micut de provincie, psiholog era un baietel de 20 si ceva de ani, care atunci cand facusem dosarul de alocatie pentru fetita, se incurca in hartii si m-a purtat de vreo trei ori pe drumuri, pana mi-a sarit rabdarea si i-am facut un curs instant de organizarea muncii. Peste cateva luni am descoperit ca era psihologul de la Protectia Copilului:P. Apoi intr-un municipiu de judet m-am intalnit cu o proaspata doamna pe post de psiholog, care debita niste ineptii de care s-ar fi prins chiar si un copil. De fapt cred ca fetita mea s-a prins inaintea mea, pentru ca nu a avut nici o placere sa comunice cu ea. Sa nu cumva s-o reclamati, mi-a soptit apoi cineva, pentru ca sotul dansei lucreaza la SRI. Apoi daca sotul lucreaza acolo ...#-o, ce-as mai putea face eu, un muritor de rand care ma angajez intotdeauna in baza unui concurs real si nu de imprejurari?

Buna ziua,
Ma folosesc de subiectul discutat de dvs. pentru a va supune atentiei cazul prietenei mele: mama divortata cu incredintare definitiva a copilului de 7 ani; tatal isi ia copilul in weekend, conform obiceiului, iar ultima oara il sechestreaza si nu il mai inapoiaza mamei. Politia nu poate face nimic pana nu se emit nu stiu ce alte hotariri, cu termen estimat la 20 zile.
Cine apara copilul? Cine apara mama?
Pare ca in tara noastra toate legile sint in favoarea agresorului, fie el in domeniul civil sau in cel comercial.