Sotul meu mai are o fetitza de care a aflat la nasterea acesteia de la bunicii materni. Din lipsa dovezilor solicitate ( test ADN) sotul a fost reticient si nu a acceptat sa recunoasca fata pana cand mama minorei l-a dat in judecata - dupa aprox 11 luni de la nasterea minorei. In decursul procesului s-a efectuat si testul de paternitate .
In aceste 11 luni de tacere absoluta, nu s-a dat nici macar 1 telefon, noi ne-am casatorit si asteptam un copil. eu, sotiam am aflat despre existenta acestui copil cand ea l-a dat in judecata sotul nespunandu-mi nimic in prealabil fiindca nu credea ca el este tatal.
In urma cu 1 an s-a stabilit un program de vizita prin care sotul meu isi poate vedea fata doar in prezenta mamei si la domiciliul acesteia sau intr-un parc public 2 ore la sf de saptamana si a 2-a zi de Paste craciun. dat fiind ca am dorit sa ii acomodam de la inceput si pe minori unul cu celalalt ( fiul nostru si fetitza) s-a ajuns sa iesim in "5" si de sarbatori sa " petrecem" impreuna cu totii si bunicii paterni- socrii mei iar situatia la care s-a ajuns nu mai este confortabila pentru nimeni.
Minora are aproape 3 ani ( fara 2 luni), din toamna merge la gradinita iar de la varsta de 1 an si 3 luni mamam acesteia lucreaza 4ore/zi timp in care este lasata in grija bunicilor materni> In aceste conditii ce posibilitati ar fi ca sotul meu sa poata sa isi petreaca timpul de vizita doar cu minora fara a mai fi prezenta mama acesteia si sa o poate aduce si la domiciliul nostru . Vreau sa precizez ca fetitza isi iubeste tatal, si fratele ( fiul nostru) dar e foarte atasata si de bunicii paterni iar aceste relatii am dori cu totii sa le intarim.
Problema e ca mama fetitzei si bunicii materni nu accepta ca fetitza sa stea singura ( fara mama) cu tatal acesteia fiindca " nu merita sotul meu asta la cate a facut :) " . Iar mama minorei este foarte speriata ca fetiza s-ar atasa de mine si ar ajunge sa imi spuna "mama" - lucru imposibil mai ales in 2-3 h pe saptamana !- iar mai tarziu poate ar vrea sa stea cu noi! In acest sens pentru a o elibera de " temeri" sotul i-a dat si o declaratie notariala prin care a mentionat ca nu va solicita niciodata custodia totala a minorei insa , mamica inca se foloseste de acest pretext>
Sotul a solicitatat opinia la unii avocati insa i s-a spus ca minora este prea mica si nici o instanta nu o va lasa fara mama cu tatal tocmai datorita acestui aspect - ca e prea mica 2 ani si 10 luni in curand 3!
Ce ne sfatuiti sa facem?
O actiune pentru modificare program vizitare minor. Detaliati motivele: aparitia unui frate, existenta unui mediu familial echilibrat la domiciliul tatalui... s.a. Cereti ca fetita sa poata ramane la domiciliul Dvs 2 we pe luna si 2 saptamani in vacante. Se poate. Succes!
Tati de genul acesta...care nu stiu de copil si care la un momentdat se transforma in "parinti exemplari" sunt pe toate drumurile, e o moda sa se ia meseria de "parinte in deradere in zilele noastre si sincer nu cred ca merita sa aibe prea mult acces la proprii copiii....dar....pe de alta parte copilul merita sa se bucure de ambii parinti si sa creasca in siguranta si liniste, nefiind martor la neintelegerile dintre parinti...insa intrebarea mea pentru dvs ar fi...v-ati pus vreodata in locul fostei? V-ati gandit vreodata la frustrarea pe care o simte? La ce simte vizavi de pretentiile domnului de a lua fetita acolo? Peste ceva vreme o puteti vrea de tot...ca doar la voi e mediul stabil...iar ea e mama singura...mai sa fie...
Si dvs sunteti mama, si un barbat care a lasat o femeie cu un copil o poate face din nou...v-ar placea ca roata sa fie rotunda...si sa se si invarteasca?
Intai de toate trebuie sa fim oameni, sa avem intelegere pentru ceilalti, si respect...chiar daca asta nu e mereu in conformitate cu planurile noastre...
O fapta buna face cat 1000 de vorbe...eu cred ca daca acea femeie v-a vedea ca fetita e in siguranta acolo, ca n-are de ce sa se teama, ca se simte bine in preajma tatalui, nu v-a mai dori ea sa vina la acele vizite....si v-a intelege ca pentru fata e benefic sa se bucure de ambii parinti...
Insa merita putin respect, e mama, si inca una singura, si credeti-ma ca nu e un lucru usor...asa ca nu va mai grabiti atat cu judecata...nu faceti decat sa atatati spiritele...si-asa incordate acolo
Din pacate din aceste situatii intotdeauna ambii au de pierdut depinde de maturitatea noastra sa trecem cat mai usor peste asta...fara sa sarim unii la gatul celorlalti!
cand s-a stabilit actualul program de vizita, fetita nu implinise 2 ani, aproape ca nu isi cunostea tatal. acum conditiile s-au scihimbat , tatal si fiica au o relatie, se cunosc, nu ar avea de ce se teme. tatal mai are un copil de care fetita s-a atasat, are cine sa-l ajute pe tata pe prioada de vizita, nu vad de ce nu i s-ar acorda dreptul tatalui de a lua minora fara mama la domiciliul sau.
Multumesc de raspunsuri, dar mai am o intrebare in acest sens. Dat fiind ca minora nu a stat niciodata singura cu tatal iar in casa noastra a fost doar de 2 ori insotita de mama si pentru perioade scurte de timp( cateva minute), se poate stabili si un program "progresiv -de acomodare"- in aceeasi hotarare care stabileste si noul program de vizita?
Oricum , din prima, un week si mai ales 2saptamani , ar fi prea mult pentru micuta mai ales ca nu adoarme decat la mama ei in brate si nu vrem sa o bulversam. Se poate solicita ca si... nu stiu cum sa o numesc- ancheta sociala , probatoriu , ceva - si o intrevedere a parintilor cu un psiholog-pediatru spre a primi un sfat profesional si avizat spre calea optima prin care sa se faca aceasta acomodare a fetitei doar cu tatal sau si familia din partea acestuia dprecum si cu situatia in care se afla prinsa la mijloc ?
Pana la urma e un copil, si unul la o varsta destul de frageda ( 2 ani si 10 luni) ca sa se faca "bambilici" cu ea, are un program de somn, hrana anumite obiceiuri etc iar mama este destul de reticienta in a oferi vreo 'informatie" in acest sens!