Ajutor Psihologic/Divort

Am 38 ani si am fost casatorit 9 ani.Din casatorie a rezultat un copil care acum are 7 ani.
Iata povestea mea.
M-am casatorit cu o fata mai mica decat mine cu 4 ani,din dragoste,desi innaintea ei am iubit pe cineva mult vre-o 3 ani,dar varsta mi-a aratat ca totul se mai schimba.
Parinti mei nu au fost in principiu de accord cu aceasta casatorie ea fiind dintr-o familie cu o situatie mult sub a mea si a familiei mele.Dar eu nu am tinut cont de acest lucru,ne-am casatorit,am facut un copil dupa 4 ani.
Am cumparat un apartament cu banii stransi de mine.S-a nascut fetita noastra totul bine si frumos.Fata era Ok ,simpatica de casa,fara vici domnisoara,curata vrenica cam ce si-ar dori majoritatea barbatilor.Eu vroiam mai mult,pozitie,sa faca facultate,servici etc.Am tras de ea le-a facut pe toate dar cu forta mai mult.Nu aveam nici o problema cu banii eu castigam 2-3000 euro/luna ea 6-800 de ron/luna.
Eu usor impulsiv,coleric ne mai jicneam ceva de genul 'mata e proasta' ea 'tactu e betiv' si asa mai departe .Apoi dupa nastere au aparut problemele.S-a nascut fetita si a devenit universul ei.Dormit separat,dragoste la 1 luna sau la 3 saptamani,lucru care s-a perpetuat timp de 6 ani.Am incercat sa discutam dar fata are probleme cred mai multe.Nu mai facem dragoste asa ca e pacat desi 8 ani facusem asa,nu ne mai uitam la filme deocheate,eu nu simt nevoia sa o facem,desi cand o faceam ma simt bine zicea ea....,somn de la 9 seara sex numai la 6 dimineata si 1-2 ori pe luna......nu am tinut cont niciodata ca s-a ingrasat,ca sanii s-au...din cauza alaptarii etc.apoi au aparut probleme de genul nu lasam fata cu nici unul din parinti nici cu ai tai nici cu ai mei.In fiecare zi la 9 in casa ,sambata duminica,concediu,fara restaurant fara club in fiecare zi la 9 la somn sau daca vrei dute singur sau ramai si distreaza-te tu mai departe.Mentionez ca aceste lucruri erau asa si innainte de nasterea fetei,ma refer la program,dormea prin club...
Apoi a aparut cred gresala mea i-am gasit un serviciu platit de 3 ori mai mult decat a castigat vreodata.Si-a schimbat atitudinea dintr-o femeie simpla cu concedii de 5 stele si tot ce-si dorea a devenit mare manager de vanzari,persoana importanta etc.
Am inceput sa ne certam si am amenintat-o ca bag divort binenteles tot ca o amenintare.Dupa o discutie de genul nu vreau sa las copilul si la parintii tai am amenitat-o ca divortez si iau fata.Ea pana seara a bagat divort.
Pana la divort aveam 6 luni sa ne razgandim.Am discuta dupa cateva zile si am stabilit sa incercam sa ne indreptam casnicia pentru fata.Fiecare am scris pe hartie ce nu ne-a convenit.Ea sa nu -i mai jicnesc familia,sa ma schimb sa nu mai fac glume apropouri,eu i-am cerut sa se remute cu mine in camera,sa mergem la psiholog/phihiatru,la ginecolog,la consiliere,sa nu mai jicneasca si ea, sa salvam casnicia.Din pacate din ambitia ambilor am respectat conditiile cu jicnirele dar nici pomeneala de doctori.psiholog etc,in plus desi am plecat impreuna in concediu timp de 6-7 luni fara dragoste,ea spunand ca e ok ea se simte bine nu are nici o problema.
In felul asta am divortat,partaj custodie de comun acord,ea si-a luat alt apartament a plecat cu fata.Eu vad zilnic fata+ 2 wekenduri.Eu mi-am refacut viata sunt cu o femeie ea nu si zice ca nici nu simte nevoia.
Problema este in alta parte.Eu stiu ca ea ma iubeste,imi zice ca peste 1-2 ani vrea sa mai mai faca un copil tot cu mine....,ca poate pana atunci ne schimbam,e geloasa pe mine ca mi-am refacut viata desi cred ca e normal pentru un barbat.Ea nu e cu nimeni,ea ma iubeste 50% minim eu 50% minim,dat din ambitie nu venim nici unul la atul sa zicem sa ne impacam .Orgoliu,eu de barbat, ea ca sa nu fie ea prima.Problema e la fetita,simt si ne intreaba cine a inceput primul;de ce nu sta in casa in care s-a nascut,iar eu desi vad fata la 1-2 zile cate o ora nu mai pot de dorul ei.Plang in fiecare zi dupa ea,in fiecare noapte,in fiecare dimineata.NU mai pot de dorul copilului,si desi s-au mutat de 1 an sufar in fiecare minut,nu ma pot obisnui cu lipsa copilului..casa e goala,imi vine sa plec sa ma despart de lumea asta...intelegeti,dar am credinta in Dumnezeu si in parinti prieteni....si nu vreau ca copilul meu sa se intrebe de ce tatal ei a plecat asa...dar nu mai pot fara copil mi se rupe sufletul din ce in ce mai rau...imi iubesc atat de mult copilul incat imi vine sa fac orice numai sa fie cu mine...pentru ea e usor ca doarme in fiecare noapte cu ea..pe cand cu mine de 2 ori pe luna...imi trec prin minte tot felul de tampeni...sa dispara ea sa ramana copilul la mine...dar ce vina are ea ca eu sa-i iau ei viata..ca doar nu i-am dat-o eu ca sa i-o iau...dar cum sa fac cu ea daca ma duc eu sa-i zic sa ne impacam ea,ne impacam pe loc dar nu se va mai schimba asa cum a fost la inceput...o fata simpla...fara prejudecati....fara fite de diva .....dar eu ce fac nu mai rezist fara copil nu vreau sa fac rau la nimeni....
Nu a vrut sa mergem niciodata la psihiatru sau psiholog nu stiu ce sa fac nu mai rezist mi-e frica sa nu fac vre-o prostie si chiar dubla..imi iubesc copilul si nu mai rezist fara el nici o noapte.
Va rog dati-mi un sfat o indrumare
RC