Admisibilitatea Cererii de Revizuire sau a Contestatiei in anulare, referitor la o decizie judecatoreasca definitiva in baza art. 278 indice 1 C.p.p.

1. Cauza - Scurta prezentare
Dosarul avand ca intimati anumiti functionari ai statului de drept acuzati de incalcarea art. 246,247 si 250 alin 1 si 3 din Cod. Penal a fost in prima instanta judecat la Parchetul, aici adoptandu-se un model tipic romanesc de judecata prin omiterea faptelor, a declaratiilor contradictorii a intimatilor si audierea sumara a martorilor partii mele. Ulterior prin acceptarea unui proces verbal de folosire a fortei, emis abuziv in favoarea intimatilor si conform cu presiunile IPJ care a avut neformal un rol de avocat al intimatilor, s-a luat o decizie NUP fata de acestea prin care s-au altereat anumite declaratii, s-au omis majoritatea faptelor si s-a decis achitarea acestora pe baza anumitor acuzatii, celelalte fiind omise.

Tinand cont de acest fapt, a fost formulat o plangere impotriva acestei rezolutii la Prim Procuror, care dupa o noua tergivesare a dosarului a dat o dispozitie mult mai sumara si mai ciudata, la mai bine de 1 luna evident deasemenea in favoarea intimatilor, dar deasemenea fara a se consemna pe legalitatea anumitor documente existente ca proba sau a verifica adecvat cauza si implicit a oferii un raspuns la fiecare capat de acuzare.

Aceasta rezolutie a fost contestata la Judecatorie, unde datorita lipsei de procedura cu anumiti intimati a fost amanat primul termen. La aproximativ o luna si jumate s-a judecat cauza si dosarul a ajuns in pronuntare. Mentionez ca nimic din cele invocate de fond de reprezentatul meu nu au fost ascultate sau acceptate, mentiondandui-se expres ca nu se judeca asta, nici asta, etc. In final nu s-a judecat nimic si judecatorul a luat parte fatis intimatilor oferindu-le acestora dreptul de a decide ce documente sunt utile sau nu cauzei si dreptul de a declara sau a explica marturiile dumnealor initiale in directa contradictie. Cum acestea au fost impotriva decizia a fost una simpla, refuzul categoric referitor la orice mijloc de proba!

Hotararea penala, definitiva conform legii micii reforme, luata in baza art. 278 indice 1 alin a a fost evident in favoarea lor, in cuprinsul ei fiind trecute sumar anumite fapte din dosar si fiind omise din nou majoritatea probelor. In final pe baza unor explicatii halucinante, s-a dispus respingerea plangerii fiind luate in considerare acuzatii ciudate si chiar hilare adaugate de judecator si omise in totalitate cele reale, argumentate si prezentate in cuprinsul dosarului in fata tuturor instantelor

2. Cai extraordinare de atac
In conformitate cu legea 202/2010 *(Legea micii reforme in Justitie) hotarariile luate de judecatori referitor la plangerile impotriva actelor procurorul sunt definitive, eliminandu-se astfel recursul si instaurand acesta instanta ca ultima.

Ca drept urmare exista caile de atac exceptionale: cererea de revizuire si contestatia in anulare.

Contestatia in anulare imi prezinta cele mai multe probleme, deoarece prevederile art. 386 C.P.P. sunt destul de limitate si nu lasa loc de prea multe optiuni. Astfel e extrem de dificil de invocat art. a pentru ca, chiar daca in prima instanta procedura a fost incalcata, la al doilea termen ea a fost respectata; b si d sunt deasemenea excluse pentru că, cu toate că un intimat nu a fost prezent instanţa nu a considerat că acesta trebuie ascultat şi a fost depusă o întâmpinare pentru a fi judecat în lipsă, iar d-ul e exclus complet.

Rămâne astfel c) cand instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unei cauze de incetare a procesului penal dintre cele prevazute in art. 10 alin. 1 lit. f)-i1), cu privire la care existau probe in dosar;
Pot formula o contestaţie în anulare bazându-mă pe acest articol, invocând expres faptul că instanţa de fond a deformat şi răspuns la acuzaţii nereale şi a omis argumentele legale, probele şi implicit acuzarea reală adusă intimaţilor ? (dacă da, ce şanse reale am şi cam la cât apreciaţi că se vor ridica în eventualitatea unei hotărâri negative cheltuielile, deasemenea dacă eventuala decizie e supusă recursului) ?


Cererea de revizuire, poate fi argumentată pe baza art 322 Cod. proc. civila care reglementează atât hotarâriile civile cât şi penale, în speţă în special pe alin 2 (fiind incidenţe şi ale alin. 4-6, dar mult mai greu de demonstrat), şi deasemenea pe baza art. 394 C.P.P aici fiind diverse incidenţe la aliniatele a-d (dar fără o hotărâre, de exemplu declaraţiile intimaţilor sunt contradictorii supuse astfel posibilităţii de mărturie mincinoasă, dar nu există dosar pe temă şi acest aspect nu a fost verificat în dosar; sau faptul că există un document abuziv întocmit asupra căruia instanţa nu s-a precizat referitor la legalitatea sa, el făcând acum obiectul unui alt dosar, iniţiat de către mine; etc în mare majoritate sunt motive ipotetice dar care nu beneficiază încă de o hotărâre pentru că ori nu au fost niciodată judecate ori sunt în curs. )
Problema însă cu cererea de revizuire o constituie decizia XVII/2007 a I.C.C.J. care în urma unui recurs în interesul justiţiei formulat de prim procurorul general al României din vremea respectivă a statut faptul că o astfel de cerere referitor la hotărâriile definitive în baza art. 278 indice 1 alin a şi b este inadmisibilă.

Ţinând cont de faptul că decizia ICCJ este din 2007 şi că ulterior prin legea micii reforme a fost exclusă posibilitatea de recurs în acest tip de dosare, există vreo modificare a poziţiei ICCJ referitor la subiect, o schimbare a deciziei iniţiale ?

Se merită formularea unei cereri de revizuire pe aceste considerente, chiar dacă din start există premiza unei respingeri ca inadmisibilă ? (există cel puţin o minimă speranţă de a fi admisibilă?)

Vă mulţumesc pentru răbdare şi sper că voi găsi un răspuns concludent.