Culegere de escrocherii

Urmaresc cu placere Escrocherii adevarate, un serial documentar pe Discovery Channel. Imaginatia escrocilor este uimitoare.

As vrea sa impartasim in acest topic patanii de-ale noastre sau de-ale prietenilor nostri, pentru ca aceste experiente pot ajuta la aprinderea beculetului care semnalizeaza E PREA FRUMOS SA FIE ADEVARAT cand avem de-a face cu oferte care par de nerefuzat.
Eu voi scrie 2 intamplari, una in care am fost implicata direct si una povestita mie de o prietena.

Incep cu cea mai veche, a prietenei care la inceputul anilor ’90 lucra la un magazin. Pe patronul ei si pe multi altii din orasul (nu prea mare) in care locuiesc il aprovizionau cu tigari niste baieti din Timisoara. Veneau de 2 ori pe luna si vindeau cu baxurile, numai patronul prietenei mele lua cate 2 baxuri (nu pot sa jur, dar cred ca aveau minim 30 cartuse fiecare) din cele 3 marci de tigari cel mai bine vandute in acea vreme.
Nu acceptau baietii decat banii jos, dar aveau pret bun si veneau la data fixa, cu cat li se comanda. Au facut asa cateva luni, au castigat incredere si clienti noi. La un moment dat au anuntat ca ‘’lasa din pret’’, pentru ca vor sa lichideze stocul si sa plece din tara. Toata lumea a marit comenzile, desigur.

Au venit, au lasat la magazine marfa si dusi au fost. Pana cand au descoperit clientii ca in baxuri erau cartuse de tigari frumos ambalate in tipla, dar pline cu cartoane care sa le tina tari, cine stie unde erau. Iar patronii ce puteau face? Tigari fara acte, baieti fara nume…
Acesta ar fi Riscul chilipirului.

A doua experienta, cea personala, este de data recenta: acum vreo 2 luni colega mea de birou a fost sunata de Compania de telefonie mobila XYZ si anuntata ca numarul ei de telefon a iesit castigator cu ocazia tombolei aniversare. A pus pe speaker si am ascultat amandoua explicatiile profesioniste ale unui tip care spunea foarte convingator cum grija companiei este fidelizarea clientilor bla-bla-bla si numarul ei a castigat 10.000 euro. A vorbit cel putin 5 minute, incurajat de faptul ca era ascultat – eram curioase pana unde il duce mintea.

In final a spus ca tot ce are de facut colega este sa faca un virament bancar in suma de 350 de lei, bani care sunt pierduti de firma prin schimbul valutar pe care trebuie sa-l faca si daca nu are cont de debit in valuta sa-si deschida si sa-i comunice codul IBAN pentru ca banii castigati tot asa vor trimite, prin virament.

La sfarsit, a intrebat politicos:
- Aveti intrebari?
Colega mea, rugatoare :
- Uitati, suntem doua aici, nu s-ar putea s-o ajutati si pe prietena mea ca nu mai are haine si lucreaza la videochat si a zis arabul ca o da afara daca vine tot asa cu alea sclipicioase pe ea…
:rofl:

Va jur ca au fost cateva secunde de tacere in care am crezut ca sta pe ganduri daca sa inchida inainte sau dupa ce ne injura. Dar nu, nuuu, eram de-ale lui sau era in pubertate, nu stiu, ca a zis:
- Pai poate ne intelegem si nu mai trebuie sa puneti banii astia, imi dati web? Ca fac eu cumva si va virez banii fara sa mai puneti voi, ce ziceti? ;)
N-am mai putut, ca la asta nu ne-am asteptat :happy:

Dupa ce ne-am potolit, am zis:
- Nu, nu asa, tu stii ca doar afara banii se dau inainte, aici nu se poate asa ca ne ia gatul arabul - eram stalcite de ras amandoua, dar asta nu parea sa-l deranjeze. In definitiv era in fisa postului, nu? Nu am auzit de plangacioase angajate pentru videochat.

Insa a venit cineva in birou si ne-a stricat distractia, a trebuit sa inchida colega ca deja radeam de prea mult timp si peretii nu-s chiar asa subtiri la mine la munca.

Vreau sa va spun ca a sunat de cel putin 5 ori pana a trebuit colega sa-si inchida telefonul; insa a sunat-o si dupa-masa acasa, a trebuit sa-i dea explicatii sotului etc. Noroc ca are un sot destupat la minte si a inteles situatia, iar cand a sunat din nou a raspuns el – sotul – si i-a ‘’cantat’’ putin la ureche escrocului.
Acesta ar fi Riscul Credulitatii – ii zic asa, desi i s-ar mai potrivi inca multe alte cuvinte. Dar nu vreau sa fiu rea.