In anul 2004 NDV este chemat in judecata pentru stabilire patenitate.Acesta neaga faptul ca ar fi tatal minorului,insa ulterior dupa administrarea probei cu martori depune la instanta declaratie notariala de recunoastere a minorului.Instanta constata ca el este tatal minorului si il obliga si la pensie de intretinere.La inceputul anului 2011 tatal afla ca in aceeasi perioada mama minorului a avut o relatie si cu alt barbat si ca acesta ar putea fi tatal real.In acest sens inainteaza o actiune in contestarea paternitatii pe baza faptului ca declaratia sa,data in fata notarului nu corespunde realitatii,altul fiind tatal minorului.Instanta invoca autoritatea de lucru judecat considerand ca filiatia fata de tata s-a stabilit prin hotarare judecatoreasca si nu pe baza declaratiei notariale.Reclamantul arata ca filiatia a fost stabilita in momentul in care a dat declaratia in fata notarului iar instanta nu a luat decat act de aceasta recunoastere astfel ca nu opereaza autoritatea de lucru judecat. Ce parere aveti va fi admisa ori nu aceasta exceptie?
Recunoasterea care nu corespunde adevarului poate fi contestata de orice persoana interesata. (art 58 c. fam).
Textul nu distinge intre recunosterea extrajudiciara ("la notar") si cea facuta in cadrul unui proces de stabilire a paternitatii.
De aceea eu cred ca este admisibila contestarea recunoasterii si in cazul in care recunoasterea (necorespunzatoare adevarului) a fost facuta intr-o actiune de stabilire a paternitatii care s-a finalizat printr-o hotarare judecatoreasca pronuntata exclusiv pe baza recunoasterii. (In acest caz, instanta ia act de recunoastere, iar hotararea judecatoresca este si ea un ...inscris autentic)
Dar in speta spuneti ca au fost audiati si martori, deci am un dubiu ca instanta ar fi pronuntat hotararea EXCLUSIV pe baza recunoasterii.