Conventia matrimoniala in Noul Cod Civil 2011

În art. 312 alin. (1) din Noul Cod civil se prevede că „Viitorii soţi pot alege regimul comunităţii legale, regimul separaţiei de bunuri sau cel al comunităţii convenţionale". Astfel, o să dispară obligativitatea pentru soţi de a se supune reglementărilor unui singur tip de regim matrimonial, stabilit prin lege şi obligatoriu.
Se deduce instituirea unui regim legal, respectiv cel al comunităţii de bunuri, şi a două regimuri matrimoniale convenţionale, cel al separaţiunii de bunuri şi regimul comunităţii convenţionale, acesta din urmă cuprinzând, de fapt, derogări convenţionale de la regimul legal al comunităţii de bunuri.
Dacă aleg un regim matrimonial convenţional, viitorii soţi sunt obligaţi ca, înainte de căsătorie, să încheie o „convenţie matrimonială” în forma unui act autentic, lipsa acestei formalităţi fiind sancţionată cu nulitatea convenţiei.
După încheierea căsătoriei, soţii vor declara în faţa ofiţerului de stare civilă ce regim matrimonial au ales şi se va face menţiune despre aceasta pe actul de căsătorie.
Pentru a fi opozabile faţă de terţi, convenţiile matrimoniale se înscriu într-un registru special, păstrat la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul comun al soţilor sau, în lipsă, domiciliul fiecăruia dintre soţi. In funcţie de bunurile la care se referă, la cererea oricăruia dintre soţi, convenţiile matrimoniale pot fi notate în cartea funciară (când se referă la imobile), pot fi înscrise în registrul comerţului (când se referă la firme sau activităţi comerciale), precum şi în alte registre de publicitate prevăzute de lege.
Este de subliniat că alegerea unuia dintre regimurile matrimoniale nu „leagă" soţii pentru totdeauna, fiindcă după un an pot schimba regimul matrimonial pe care l-au ales.
Indiferent de regimul matrimonial ales, Noul Cod civil stabileşte, în Secţiunea I a Capitolului VI, intitulată „Dispoziţii comune", o serie de reguli fundamentale şi imperative pe care trebuie să le respecte toţi soţii, care sunt denumite în literatura de specialitate „regim primar imperativ". Aşa cum se subliniază în art. 312 alin. (2) din Proiect, „Indiferent de regimul matrimonial ales, nu se poate deroga de la dispoziţiile prezentei secţiuni, dacă prin lege nu se prevede altfel".
Clauza de preciput nu este supusă raportului donaţiilor, ci numai reducţiunii, dacă ea aduce atingere drepturilor moştenitorilor rezervatari. Dacă însă comunitatea de bunuri încetează în timpul vieţii soţilor, ea devine caducă. Ea nu poate aduce atingere drepturilor pe care le au creditorii comuni de a urmări bunurile la care se referă, chiar înainte de încetarea comunităţii.
Executarea acestei clauze trebuie să se facă în natură (adică prin predarea bunurilor la care se referă) şi numai dacă aceasta nu mai este posibil se va face prin echivalent.

Regimul comunităţii convenţionale

Ca o expresie a libertăţii contractuale, soţii pot conveni ca regimul comunităţii legale să li se aplice cu una sau mai multe derogări permise de lege.
Convenţia matrimonială se poate referi la compunerea masei de bunuri proprii şi comune, în sensul că se poate prevede includerea în comunitate a bunurilor dobândite înainte de căsătorie, sau restrângerea comunităţii numai la acestea din urmă, precum şi restrângerea comunităţii la bunurile anume determinate în convenţia matrimonială, indiferent dacă acestea sunt dobândite înainte sau în timpul căsătoriei.
Prin convenţia matrimonială se pot aduce derogări de la regulile gestionării bunurilor comune, prevăzând obligativitatea acordului ambilor soţi pentru anumite acte de administrare. În prezenţa unei asemenea prevederi, când unul dintre soţi este în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa sau se opune în mod abuziv, celălalt soţ poate să încheie singur actul, însă numai cu aprobarea prealabilă a instanţei.
În fine, prin convenţia matrimonială se poate prevedea includerea clauzei de preciput. Conform acestei clauze, soţul supravieţuitor dobândeşte cu titlu gratuit unul sau mai multe bunuri care fac parte din comunitatea în devălmăşie sau din comunitatea pe cote-părţi a soţilor, efectele clauzei producându-se între data deschiderii succesiunii şi momentul împărţelii succesorale. Dacă există moştenitori rezervatari şi prin această clauză se aduce atingere drepturilor acestora, clauza va fi supusă reducţiunii. În esenţă, efectul acestei clauze este protejarea intereselor soţului supravieţuitor în concurs cu moştenitorii legali sau testamentari, ducând la o extindere a drepturilor succesorale ale acestuia, fiind limitată doar de interesele moştenitorilor rezervatari.
Clauza preciputară nu este o donaţie nici ca fond, nici ca formă, ci o convenţie de căsătorie, fiind supusă cerinţelor legale cu privire la acestea. Fiind o convenţie cu titlu particular, care nu modifică repartizarea pasivului între soţi, preciputul putând fi exercitat doar asupra activului net al comunităţii de bunuri, titularul său nu poate, nici în timpul funcţionării regimului matrimonial, nici după dizolvarea acestuia, să se opună la urmărirea exercitată de creditori asupra bunurilor care fac obiectul său.
Legea nu prevede un termen pentru exercitarea preciputului, părţile putând să prevadă însă un termen prin convenţia matrimo¬nială.
Dacă comunitatea soţilor încetează în timpul vieţii acestora, clauza de preciput devine caducă.
Alături de descendenţii fără limitare în grad ai defunctului şi de ascendenţii privilegiaţi, este moştenitor rezervatar şi soţul supravieţuitor. Aceste dispoziţii au fost preluate şi în art. 1088 din Noul Cod civil care, prin noile sale prevederi, stabileşte şi rezerva succesorală la jumătate din ceea ce toţi rezervatarii ar fi primit în calitate de moştenitori legali. In aceste condiţii, ne întrebăm dacă prin clauza de preciput nu se ajunge la o favorizare excesivă a soţului supravieţuitor în raport cu ceilalţi moştenitori ai defunctului.
Conventia matrimoniala este un act juridic cu fizionomie proprie, având ca scop reglementarea relaţiilor patrimoniale dintre soţi şi dintre soţi şi terţi.
Este un act accesoriu actului juridic al căsătoriei, datorită scopului său şi dependenţei existenţei sale de actul căsătoriei. Este un act pur şi simplu, chiar dacă la o primă vedere s-ar părea că şi încheierea căsătoriei este o condiţie pentru încheierea convenţiei matrimoniale, dar, în realitate, acest fapt ţine de esenţa convenţiei matrimoniale care nu poate fi concepută în afara căsătoriei.
Este un act cauzal special prin faptul că scopul convenţiei matrimoniale nu trebuie să depăşească scopul căsătoriei, ci să servească acestuia.
Este un act solemn şi supus unor condiţii de publicitate. Forma autentică trebuie îndeplinită personal de către viitorii soţi sub sancţiunea nulităţii absolute a convenţiei, iar publicitatea, de asemenea obligatorie, are ca scop informarea terţilor despre existenţa convenţiei matrimoniale.