divort cu minor

In situatia dvs este indicata introducerea unei actiuni de divort la instanta competenta ultimului domiciliu comun al sotilor.
In cadrul acestei actiuni , unul dintre capetele de cerer este incredintarea minorului(in afara de problema pastrarii numelui din casatorie,cu acordul sotului sau al redobandirii celui avut anterior acesteia,ca si capatul de cerere privind obligarea sotului la plata unei pensii de intretinere aferenta veniturilor realizate de acesta in ultimele sase luni).
Probele care se solicita in dovedirea actiunii sunt cele cu acte , interogatoriu pe capetele de cerere privind pensia si incredintarea minorului , martori pentru a dovedi culpa exclusiva a sotului in desfacerea casatoriei si a conditiilor mai bune pe care le oferiti minorului pentru crestere si educare , din punct de vedere social , moral si material si proba cu ancheta sociala , in cadrul careia se va pronunta printr-un referat autoritatea tutelara din cadrul primariei de domiciliu asupra conditiilor de crestere si educare oferite de parinti.
In urma administrarii probatoriilor de catre parti , instanta de judecata ,analizandu-le se va pronunta cu privire la actiunea de divort , la capetele de cerere ale acesteia , mentionate mai sus.
In privinta probei cu martori este indicat sa audiati martori care nu sunt rude si care cunosc relatiile dintre dvs ,dar si grija pe care o manifestati pentru cresterea si educare minorului , tocmai pentru o mai buna credibilitate a acestora.
In limita posibilitatilor materiale , este bine sa apelati la sprijinul unui avocat pentru a va sustine cauza in instanta in mod profesionist

Desfacerea casatoriei poate avea loc prin acordul celor impricinati, indiferent de pozitia procesuala cu privire la cresterea si educarea copilului minor.
Acesta e incredintat unuia dintre parinti, in vederea protejarii interesului superior al acestuia, conform legii 272/2004.
(institutia "custodiei comune " nu este reglementata ).

Asadar , in caz ca veti face dovada cu martori , inscrisuri, interogatoriu,ca va exercitati cu probitate atributiile parentale, instanta de judecata va aprecia ca fiului ii e mai bine alaturi de dumneavoastra .

Succes.

incercati sa solutionati pe cale amiabila prin procedura medierii

Art. 1. - (1) Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor.
(2) Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile.

Dispoziţii speciale privind conflictele de familie

Art. 64. - (1) Pot fi rezolvate prin mediere neinţelegerile dintre soţi privind continuarea casătoriei, exerciţiul drepturilor părinteşti, stabilirea domiciliului copiilor, contribuţia părinţilor la intreţinerea copiilor, precum şi orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.
(2) Înţelegerea soţilor cu privire la desfacerea căsătoriei şi la rezolvarea aspectelor accesorii divorţului se depune de către părţi la instanţa competentă să pronunţe divorţul.

Art. 65. - Mediatorul va veghea ca rezultatul medierii să nu contravină interesului superior al
copilului, va incuraja părinţii să se concentreze în primul rând asupra nevoilor copilului, iar asumarea responsabilităţii părinteşti, separaţia în fapt sau divorţul să nu impieteze asupra creşterii şi dezvoltării acestuia.

Art. 66. - (1) Înainte de încheierea contractului de mediere sau, dupa caz, pe parcursul procedurii,
mediatorul va depune toate diligenţele pentru a verifica dacă între părţi există o relaţie abuzivă ori
violentă, iar efectele unei astfel de situaţii sunt de natură să influenţeze medierea şi va decide dacă, în asemenea circumstanţe, soluţionarea prin mediere este potrivită. Dispoziţiile art. 54 sunt aplicabile în mod corespunzător.
(2) Dacă, în cursul medierii, mediatorul ia cunoştinţă de existenţa unor fapte ce pun în pericol
creşterea sau dezvoltarea normală a copilului ori prejudiciază grav interesul superior al acestuia, este obligat să sesizeze autoritatea competentă.