Va rog sa imi spuneti, in opinia dvs., ce efecte are intr-un contract comercial (de vanzare, de prestari servicii, indiferent), interdictia de cesiune a creantei izvorate din respectivul contract. (cesiune catre terti, fireste)
Este valabila o astfel de interdictie? In ce conditii?
Daca totusi creditorul din contract cesioneaza creanta incalcand interdictia, cum poate fi sanctionat?
Variante:
a) poate deveni nula sau inopozabila cesiunea? (ma cam indoiesc, dar astept pareri)
b) poate interveni raspunderea contractuala a creditorului cedent?
@athe:
interdictia nu este stipulata nicaieri.
Situatia e in felul urmator: am avut ceva probleme cu unele creante cesionate de perteneri de afacei de-ai mei.
Pe viitor, ca sa mai reduc din probleme, as vrea ca in toate contractele sa introduc o clauza standard, prin care sa interzicem cesionarea creantelor.
Este vorba de contracte in care eu sunt cumparator de bunuri, sau beneficiar al unor servicii, si as avea o creanta catre partener. Pe care creanta partenerul s-ar gandi sa o cesioneze la un tert (partener al partenerului, banca, recuperator sau mai stiu eu ce...)
De accea am pus intrebarile de mai sus, ca sa stiu ce efecte ar avea o astfel de clauza si in ce masura m-ar apara de discutii viitoare de genul "luna asta cui platesc factura ?" sau "eu sunt cesionar al lui X, da-mi mie banii! si eu sunt cesionar al lui X, da-mi banii mie !"