Aici e vorba despre o
concediere pentru motive care ţin de persoana salariatului (inaptitudine fizică şi/sau psihică).
Condiţiile pe care trebuie să le îndepliniţi, potrivit legii, sunt:
- inaptitudinea trebuie constatată printr-o "decizie a organelor competente de expertiza medicală" (art. 61 c)) - nu e de ajuns să vi se pară (sau să fie evident) că persoana respectivă are probleme psihice; nu sunt deloc convins că un simplu control medical periodic este suficient pentru a fi îndeplinită cerinţa legală - acolo se precizează clar competenţa unor "organe de expertiză", aş bănui că sunt aceleaşi comisii care constată cazurile de incapacitate de muncă;
- concedierea se efectuează printr-o
decizie a angajatorului:
Articolul 62
(1) In cazul in care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevazute la art. 61 lit. b)-d), angajatorul are obligatia de a emite decizia de concediere in termen de 30 de zile calendaristice de la data constatarii cauzei concedierii.
(...)
(2) Decizia se emite in scris si, sub sanctiunea nulitatii absolute, trebuie sa fie motivata in fapt si in drept si sa cuprinda precizari cu privire la termenul in care poate fi contestata si la instanta judecatoreasca la care se contesta.
(v. şi art. 74, 76-78)
- angajatorul are obligaţia de a-i propune salariatului alte posturi compatibile cu pregătirea sa (art. 64) - aici aţi procedat corect;
- salariatul are dreptul la o compensaţie (dacă există una aplicabilă):
Articolul 64
(5) In cazul concedierii pentru motivul prevazut la art. 61 lit. c) salariatul beneficiaza de o compensatie, in conditiile stabilite in contractul colectiv de munca aplicabil sau in contractul individual de munca, dupa caz.
- trebuie respectat dreptul la preaviz (art. 73 (1) CM şi art. 74 (2) CCMUNN), de 20 de zile lucrătoare - şi aici aţi procedat corect.
P.S. se pare că am ajuns un pic cam târziu - deja se răspunsese :D