C U R T E A,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 22 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, asa cum rezulta din motivele expuse de autorul exceptiei. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 a fost aprobata cu modificari prin Legea nr. 87/1998 si a fost modificata si completata prin art. VI din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000.
Textul de lege criticat are urmatorul cuprins:
-Art. 22: "(2) Adoptia poate fi desfacuta la cererea copilului care a implinit varsta de 10 ani sau a Comisiei pentru protectia copilului de la domiciliul acestuia, daca desfacerea este in interesul superior al copilului."
Autorul exceptiei considera ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale cuprinse in art. 16 alin. (1) privitor la egalitatea in drepturi, in art. 21 alin. (1) si (2) privitor la accesul liber la justitie, in art. 26 referitor la viata intima, familiala si privata, precum si in art. 53 referitor la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate Curtea retine ca, in sistemul juridic romanesc, sub regimul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 25/1997, la fel ca si in reglementarile anterioare, adoptia este conceputa ca o institutie in interesul exclusiv al copilului, prin care intre copil si adoptator se stabilesc raporturi de rudenie civila, astfel incat copilul adoptat intra in familia adoptatorului ca un copil firesc al acestuia.
Consecinta logica a acestei conceptii o constituie regula ca adoptia poate fi desfacuta la cererea copilului care a implinit varsta de 10 ani sau a Comisiei pentru protectia copilului de la domiciliul acestuia.
Legea refuza adoptatorului dreptul de a cere desfacerea adoptiei pentru ca, urmand principiul amintit, adoptia nu se incheie in interesul sau, ci numai in interesul copilului adoptat, si nici nu este, prin natura sa, un contract care sa poata fi denuntat de catre una din partile contractante, pe calea rezolutiunii sau a rezilierii, pentru neindeplinirea de catre cealalta parte a obligatiilor asumate.
Aceasta reglementare nu infrange nici una dintre dispozitiile constitutionale la care se refera autorul exceptiei.
Astfel, nu se poate primi sustinerea ca s-ar incalca prevederile art. 16 din Constitutie deoarece intre adoptator si copilul adoptat nu poate exista egalitate de tratament juridic, ei neaflandu-se, in privinta posibilitatii de desfacere a adoptiei, in aceeasi situatie juridica.
Nu se poate primi nici critica raportata la art. 21 din Legea fundamentala, dat fiind ca intre drepturile adoptatorului nu se numara si dreptul de a cere incetarea relatiei sale de rudenie cu copilul adoptat, tot astfel cum intre drepturile parintelui firesc nu se numara si dreptul de a cere incetarea relatiei de rudenie cu copilul sau.
In sfarsit, este neintemeiata critica prin raportare la art. 26 din Constitutie, pentru ca dispozitia legala atacata nu lasa in nici un fel posibilitatea autoritatilor publice de a nesocoti viata intima, familiala si privata a adoptatorului si nici nu ii restrange dreptul de a dispune de el insusi.
Nu poate fi primita nici opinia formulata de instanta de judecata, in sensul ca textul de lege atacat este neconstitutional in masura in care adoptatorul nu poate cere desfacerea adoptiei in cazurile de comportament reprobabil al copilului adoptat fata de adoptator, caci asemenea cazuri se pot produce si in relatiile de rudenie fireasca, fara ca existenta lor sa genereze posibilitatea juridica de incetare a acestor relatii. Pentru asemenea situatii exista alte remedii juridice decat destructurarea legaturii de filiatie, atat in cazul relatiilor intemeiate pe adoptie, cat si in cazul celor nascute din rudenie fireasca.
In ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei, in sensul ca dispozitiile art. 22 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 instituie restrangerea unor drepturi, astfel ca ar fi trebuit sa fie adoptate prin lege, iar nu prin Ordonanta de urgenta a Guvernului, Curtea constata ca prin dispozitiile legale atacate nu s-a restrans exercitiul unor drepturi sau al unor libertati. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 a fost adoptata, asadar, in limitele prevazute de art. 115 din Constitutie, iar ulterior a fost aprobata prin Legea nr. 87/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 168 din 29 aprilie 1998.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
D E C I D E:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, exceptie ridicata de Ileana Ionescu Saghel in Dosarul nr. 939/2004 al Tribunalului Prahova - Sectia civila.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 21 octombrie 2004.
~ final discuție ~