poezie_strofa creatie proprie

Dor de mamă
20.12.1014
Încerc să te văd în albastrele zări,
Se-așterne-nserarea aici, pe pământ,
Acolo, la tine, încă ard lumânări
Încălzind, luminând, tăcutu-ți mormânt,

Mă rog să nu fie vânt, și nici ploi,
Și să-nflorească mereu preferatele-ți flori
Să nu te atingă negrul noroi
Să nu te mai doară ai morții fiori,

Astăzi ți-am spus? Visam astă noapte,
Că alergai prin poieni, cu mine de mână,
Și nu te-ai dus încă acolo, în moarte,
Că moartea-ți mereu se amână,

Aici se-noptează, întunericu-apasă,
În ochi, fumegând, stelele-mi cad,
Ți-e bine în rai, în noua ta casă?
Aici, pe pământ, lăsat-ai un iad,

Tu nu ai, chiar nu ai nicio vină,
Că așa a fost să fie jocul făcut
De-ar veni, de-ar veni o iarnă divină,
De-ar veni de lume-un nou început,

Să te facă din nou, să te-aducă acasă,
Să pot să-i mai zâmbesc dimineții
Draga mea mamă, mamă frumoasă,
Mulțumesc că mi-ai dat darul vieții.




Dor de mamă
21.12.2014
Mamă, azi, pe pământ, au căzut ploi,
Am vrut cerul să-ncui, încercând mii de chei,
Să nu te-atingă niciun fir de noroi
Doar ploile calde ale ochilor mei,

Și s-a făcut soare, cerul s-a-nchis
Lumini s-au aprins până-n zări,
Degrabă-am venit, mai iute ca-n vis
Prin noroi lunecând, să-ți aprind lumânări,

Mama, aici, pe pământ, colinde se cântă
Crăciunul cel sfânt curând o să vină
Te declar de pe-acum, mamă, sfântă,
Să mă rog și la tine în noaptea divină,

Dragă mamă, să te-aud îmi e dor,
Dorul meu nu mai poate în lume să-ncapă
Știi, acum, am în ochi un izvor
Din care mormântul tău se adapă

Acum, la amiază, ca-ntr-o reverie,
Te văd cum te știu, zâmbitoare,
Dar mă trezesc și-i doar iarnă pustie
Și totul, totul mă doare.

25.12.2014
Dor de mamă,
Dragă mamă, Crăciunul cel sfânt
A sosit, dar il simt ca pe-o boare,
Căci nu e, azi, nu mai e sărbătoare
Iar lumea îmi pare un mare mormânt,

Viața mă doare, durerea e-n toate
În ochii în lacrimi ai copilului tău,
Mă doare durerea de frate
Plângând deasupra mormântului tău,

Nu sunt destule lumânări pe pământ
Timpul se scurge și n-are rușine
Să-i trag niște palme, adesea îmi vine,
Să-l bag în locul tău în mormânt,

Lumânări ți-am adus, și cetini de brazi
Podoabe ca să te să vegheze
Și drumul să-ți lumineze
Ca din cer cumva să nu cazi,

Mamă, e trist azi pe pământ
Eu mai am atâtea să-ți spun
Dar parcă mai știu un singur cuvânt
Un etern, dureros, rămas bun.
Ana Cristina Margu

E greu...

Stiai c-a fost un vis frumos,
Stiai ca totu-i inceput,
Privirea mi-ai lasat in jos
Sa vad ceva ce n-as fi vrut.

O piatra rece fara flori,
Un gand ca norul pe furtuna,
O lacrima ce-mi da fiori
Si-un chip ce-ar vrea ceva sa-mi spuna.

Stiai ca eram doar noi trei,
Stiai sa dai la tot un rost,
Dar mi-ai lasat ochii grei
"Vom fi" a ramas... "am fost"...

Din suflet...:love: