Buna ziua, as vrea sa stiu de ce acte este nevoie si in ce conditii se poate obtine un divort cu acordul ambelor parti, in conditiile in care unul dintre soti este cetatean strain (mai precis, american). Casatoria a fost incheiata in Romania acum sase ani de zile, dar in momentul de fata nici unul dintre noi nu locuieste in tara (si nici in State). Nu avem copii si nici bunuri de partajat. Eu am in continuare cetatenia romana (& carte de identitate valabila), si pot veni in Romania cu mai mare usurinta decat el, desi as prefera sa nu fie nevoie sa vin de doua ori. Ar fi ideal daca el ar putea sa nu vina deloc, pentru ca este mai departe decat mine. Suntem deja separati de doi ani de zile si am tot amanat divortul din cauza complicatiilor aferente.
Mai precis, intrebarile mele sunt:
1) Ce fel de cerere trebuie sa depun--exista un formular? il pot obtine online sau aici unde sunt (Polonia), pentru ca sa fie gata semnat de sotul meu (i-l pot trimite prin posta si apoi el mi-l poate trimite inapoi, semnat) inainte sa vin in tara, in asa fel incat sa nu pierd timpul cand ajung acolo?
2) Unde anume trebuie depusa cererea (presupun ca la judecatoria din orasul unde a fost incheiata casatoria?). Starile civile inca nu se ocupa de asa ceva--corect?
3) Cererea de divort trebuie cumva depusa in persoana, sau o pot ruga pe sora mea, care locuieste in Romania, sa o depuna pentru mine?
4) Ce fel de acte trebuie atasate cererii (tinand cont de faptul ca sotul meu nu are cetatenie romana si nici nu mai traim in aceeasi tara, sper ca e suficienta o copie a pasaportului lui si eventual o traducere?... notarizata?)
5) Ce se intampla dupa aceea? Am vreun control asupra termenului prezentarii in instanta? De cate ori trebuie sa ma/ne prezint/prezentem in instanta?
6) Se poate ca sotul meu sa fie absent in instanta? (dar pastrand conditia acordului dintre noi, adica fara sa fie 'din culpa lui') In ce conditii? Trebuie sa semneze ceva anume care permite altcuiva sa-l reprezinte in instanta? E posibil sa fim amandoi absenti??? (In ce stadiu al procedurii?)
7) Se poate sa evitam instanta cu totul?
Inteleg ca se pregateste o lege care transforma divortul cu acordul ambelor parti intr-o chestiune administrativa de competenta starilor civile. Aveti idee cand ar putea intra in vigoare si ce ar insemna aceasta dpdv al situatiei noastre? Merita sa asteptam noua lege, sau nu ar schimba mare lucru din punctul nostru de vedere?
Dreptul de a cere desfacerea căsătoriei are caracter strict personal, deci fie că cererea este fondată pe motive temeinice, fie că se întemeiază pe acordul soţilor, poate fi valorificat exclusiv de către soţi In procesele de divorţ numai soţii dobândesc calitate procesuală, calitatea procesuală fiind una din condiţiile de exercitare a acţiunii civile, în lipsa căreia este de neevitat soluţia de respingere a cererii ca inadmisibilă. Desfacerea casatoriei poate avea loc asa cum ati precizat si pe cale amabila cu acordul ambelor parti. În cuprinsul cererii de desfacere a căsătoriei prin acordul soţilor [art. 38 alin. (2) C.fam.], semnată de ambii soţi, vor fi arătate, atunci când este cazul, modalităţile în care au convenit să fie soluţionate cererile accesorii divorţului referitoare la numele pe care îl vor purta soţii după desfacerea căsătoriei, pensia de întreţinere în favoarea unuia dintre soţi şi atribuirea locuinţei comune; în lipsa învoielii părţilor, instanţa va soluţiona aceste cereri accesorii pe temeiul probelor administrate în cauză [art. 6131 alin. (1) C.proc.civ.].
Cererea de divorţ împreună cu înscrisurile doveditoare (certificatul de căsătorie în extract, certificatele de naştere ale copiilor minori în extract) va fi prezentată personal de către reclamant preşedintelui judecătoriei [art. 612 alin. (3) şi (4) C.proc.civ.]. Primind cererea, preşedintele judecătoriei va da sfaturi de împăcare, iar dacă soţul stăruie în demersul său, va fixa termen pentru judecarea cauzei (art. 613 C.proc.civ.). În cazul divorţului prin acordul soţilor, preşedintele judecătoriei, primind cererea, verifică existenţa consimţământului soţilor – ceea ce implică, prezenţa personală a ambilor soţi – după care fixează un termen de două luni în şedinţă publică [art. 6131 alin. (2) C.proc.civ.].Instanţa competentă a se pronunţa asupra cererii de divorţ este judecătoria în a cărei circumscripţie se află ultimul domiciliu comun al soţilor, dacă, la data introducerii cererii, cel puţin unul dintre soţi îşi are domiciliul în raza acestei instanţe; dacă soţii nu au avut un domiciliu comun, sau dacă nici unul dintre ei nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei de la ultimul domiciliu comun, competenţa teritorială revine judecătoriei de la domiciliul soţului pârât; când pârâtul nu are domiciliul în ţară, cererea va fi introdusă la instanţa de la domiciliul reclamantului (art. 607 C.proc.civ.).
Judecătoria de la domiciliul pârâtului este competentă numai dacă soţii nu au avut niciodată un domiciliu comun sau dacă nici unul dintre ei nu mai locuieşte în raza teritorială a acestei instanţe.
În determinarea instanţei competente teritorial interesează domiciliul real, efectiv al părţilor la data introducerii cererii, iar nu cel care ar rezulta din actele de identitate sau din evidenţele organelor de poliţie. Schimbarea domiciliului uneia dintre părţi sau chiar a domiciliului fiecăruia dintre soţi ulterior declanşării procesului nu are efecte asupra competenţei teritoriale definitiv stabilite prin învestirea instanţei. Instanţa de divorţ este competentă să rezolve şi cererile accesorii divorţului – privitoare la încredinţarea copiilor minori, plata pensiei de întreţinere în favoarea copiilor minori sau a unuia dintre soţi, încuviinţarea păstrării numelui comun dobândit prin căsătorie, atribuirea spaţiului locativ, partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei – chiar dacă unele din aceste cereri accesorii, valorificate separat, pe cale principală, ar stabili competenţa în favoarea altei instanţe.
In legatura cu domiciul nostru real la momentul de fata: avand in vedere ca nu este in Romania pentru nici unul dintre noi, sper ca pot utiliza totusi adresa din cartea mea de identitate romaneasca (care este si adresa parintilor mei)? Imi inchipui ca nu putem divorta nici in Polonia, unde sunt eu, nici in Rusia, unde se afla el acum. Domiciliu comun am avut mai intai in SUA, apoi in Rusia (pana acum doi ani si ceva). Eu am si cetatenie americana, pe langa cea romaneasca. Sper ca acest amanunt e irelevant dpdv al instantei romanesti si ca nu complica lucrurile si mai mult--corect? (Ca sa divortam in SUA trebuie sa asteptam inca aproape un an, pana cand ma voi intoarce eu acolo.) Nu am renuntat la rezidenta romaneasca; pasaportul meu romanesc nu are nici o mentiune in legatura cu rezidenta in alta tara, iar actele de identitate romanesti sunt valabile.
Sa inteleg, deci, ca nu se poate decat ca el sa fie 'parat' si eu 'reclamant,' chiar daca divortul este cu acordul ambelor parti?
Astept si alte pareri, dar varianta cea mai simpla (pentru a evita discutii legate de competenta si altele) eu o vad asa:
EL sa fie reclamant. Sa formuleze o cerere de divort din culpa comuna la instanta de la domiciliul dvs din actele romanesti = instanta domiciliului paratului. (cerere pe care sa o motiveze tocmai pe despartirea in fapt, fara prea multe detalii despre cum si pe unde va aflati, eventual presupunerea ca sunteti la parintii dvs.) Sa dea imputernicire unei persoane care sa-l reprezinte in actiunea de divort si la care sa-si aleaga si domiciliul in vederea cmunicarii actelor de procedura (neavand domiciliul in tara) si totodata sa mandateze acea persoana sa-si expime acordul pentru un evendual divort prin acord, data fiind indeplinirea conditiilor legii.
La termenul ce se va stabili (si despre care vor afla parintii dvs. care vor primi citatia) va prezentati dvs. (singura prezentare) impreuna cu mandatarul lui si aratati ca sunteti de acord cu divortul.
Asa se poate ajunge la un divort prin acord cu o singura prezentare.
Eu vad aici totusi oarecare dificultati...
Instanta romana este competenta sa judece divortul... fiind vorba de o casatorie incheiata in Romania.
Totusi este discutabil care este legea aplicabila...
Astfel, cf. art 22 si art 20 Legea 105, divortul este carmuit de legea comuna a sotilor (ambii au cetatenie americana, deci ar fi legea americana) sau de legea domiciliului lor comun (care mi se pare ca ar fi tot cea americana...)
Asta inseamna ca desii divortul se poate judeca in Romania legea aplicabila este cea americana.
Sfatul meu ar fi cautati un avocat care se pricepe in dreptul international privat... poate se gaseste o modalitate de aplicare a legii romane...
Multumesc f. mult pentru ambele raspunsuri. Varianta d-nei Romascanu imi da speranta (desi am o oarecare confuzie in privinta limbii - de exemplu la casatorie a fost nevoie de prezenta unui traducator certificat, chiar daca sotul meu, teoretic cel putin, ar fi putut intelege si spune 'da' in romaneste; in cazul divortului, poate el ca cetatean strain sa depuna o cerere in romaneste, sau trebuie sa fie in engleza si apoi tradusa, notarizata, etc.?). Comentariul d-nei sau d-lui JH imi da toate sperantele peste cap :) Totusi dpdv al instantei romane eu sunt cetatean roman--nu trebuie neaparat sa spun ca am si cetatenie americana... corect?
Alte discuții în legătură
Divort in italia
silvia elena
casatoriti in romania actualmente amandoi cu domiciliul in italia.dorim sa divortam dar nici unul dintre noi nu reuseste sa mearga acasa.ce se poate face de ... (vezi toată discuția)
avocatnet.ro explicăm legislația
felin, utilizator
romascanu, moderator
silvia elena