Art. 22 al Legii 544/2001, asa cum a fost el modifficat si actualizat in felul indicat mai jos de mine, prevede:
"Art. 22
(la data 29-mai-2006 :a se vedea jurisprudenta - Decizia nr. 813 din 29-mai-2006 )
(la data 23-feb-2006 :a se vedea jurisprudenta - Decizia nr. 263 din 23-feb-2006 )
(1)În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice. Plîngerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.
(la data 09-feb-2006:a se vedea jurisprudenta - Decizia nr. 203 din 09-feb-2006 )
(2)Instanţa poate obliga autoritatea sau instituţia publică să furnizeze informaţiile de interes public solicitate şi să plătească daune morale şi/sau patrimoniale.
(la data 24-apr-2009 : a se vedea jurisprudenta Decizia nr. 459/R-CONT din 24-apr-2009 )
(3)Hotărârea tribunalului este supusă recursului.
(4)Decizia Curţii de apel este definitivă şi irevocabilă.
(5)Atât plângerea, cât şi apelul se judecă în instanţă în procedură de urgenţă şi sunt scutite de taxă de timbru."
In ceea ce priveste exceptia netimbrarii unei actiuni,, oricine ar invoca-o, chiar si instanta din oficiu, nimic nu impiedica partea careia i se opune exceptia, ca de altfel orice exceptie, sa puna concluziile sale asupra exceptiei. Eu consider si asa asi arata si instantei, ca atat timp cat legea speciala prevede atat posibilitatea obligarii de catre instanta a platii de daune morale sau patrimoniale cat si scutirea de taxa de timbru, referindu-se atat la plangere cat si la apel , aceasta taxa nu se refera la introducerea unei plangeri ca act juridic procedural, cat la intreaga judecata a acesteia, atat pe fond cat si in apel, cu toate aspectele acestei judecati, in care trebuie incluse si platile de daune morale si/sau patrimoniale, prevazute de aceeasi lege speciala. Daca insa, instanta invoca o exceptie iar partea careia i se opune exceptia o accepta pur si simplu, atunci nu este de mirare ca a platit taxa.
In esenta, am vrut sa spun ca multe aspecte ale unei juecati sunt dependente, ca rezultat si eficienta, de modul de concepere si realizare a apararii. Asta nu inseamna insa ca, in ultima faza, tot instanta este suverana, ca fiind cea care decide. In acelasi timp, trebuie stiut ca practica judiciara, in Romania dar nu numai, nu este tocmai unitara.