Care ar fi valoarea unui cec de 5000 lei din 1981 in zilele noastre?

Eu cred ca problema, macar si teoretic, are rezolvare si trebuie pornit de la baza. Fara discutie, in speta isi gaseste aplicatie principiul nominalismului monetar. Insa, sa nu uitam ca vorbim de un contract comercial, real (i-au fost predati niste bani) ,in care banca are obligatii si ma refer aici la depozitul bancar. Nu vad de ce relatia client - banca nu s-ar rezolva tot pornind de la principiile de baza comerciale, mai ales ca e si un contract oneros.

ICCJ, intr-una din deciziile sale, (este adevarat, referindu-se la un imprumut realizat cu multi ani in urma prin transfer bancar intre 2 persoane fizice) a decis:
"În orice caz, de particularităţile realizării împrumutului, a transmiterii sumei împrumutate şi de inexistenţa unor clauze minimale referitoare la termen şi consecinţele neplăţii a profitat din plin pârâtul, care, aproape timp de trei ani, nu a restituit suma primită, urmărind să beneficieze şi beneficiind chiar de efectele procesului inflaţionist specific perioadei de tranziţie către o economie de piaţă. El a primit împrumut o sumă de bani importantă ca valoare în 1996 (aproximati 65.000.000 lei) şi a restituit, peste trei ani, doar aparent aceeaşi sumă, cu mult diminuată ca putere de cumpărare, şi, oricum, nu „în aceeaşi calitate şi cantitate” ,cum îl obliga art.1584 C.civ. În speţă, s-a încheiat un contract de împrumut, dar din motivele enunţate clauzele lui nu pot fi aduse în justiţie. La aceasta se adaugă imprudenţa sau poate buna-credinţă a creditorului,de ele profitând patrimonial doar debitorul pârât.

Dacă totuşi s-a încheiat un contract, iar clauzele lui nu pot fi dovedite integral în justiţie, atunci sunt incidente regulile generale de interpretare a contractelor, una din acestea fiind stipulată în art.970 alin.2 C.civ., potrivit cu care convenţiile obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei, după natura sa. Pe de altă parte, art.981 C.civ. prevede principiul conform căruia clauzele obişnuite într-un contract se subînţeleg ,deşi nu sunt exprese într-însul.

Cum, în speţă, pârâtul a primit suma împrumutată în anul 1996 şi nu a restituit-o timp de trei ani, perioadă în care puterea de cumpărare a banilor de care reclamanta a fost lipsită a fost serios erodată de procesul inflaţionist, cel puţin echitatea la care face trimitere art.970 C.civ. impune obligarea împrumutatului de a restitui împrumutătorului o sumă de bani în aceeaşi calitate şi cantitate, adică la aceeaşi putere de cumpărare din momentul împrumutului. Se constată, astfel, că, în speţă, instanţele au dat o interpretare greşită prevederilor art.1578 alin.2 C.civ. în conformitate cu care „întâmplându-se o sporire sau o scădere a preţului monedelor, înainte de a sosi epoca plăţii, debitorul trebuie să restituie suma numerică împrumutată şi nu este obligat a restitui această sumă decât în speciile aflătoare în curs în momentul plăţii”.
Faţă de cele ce preced, hotărârile pronunţate în cauză se casează şi se admite în parte acţiunea, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 381.205.811 lei, reprezentând valoarea actuală a sumei împrumutate stabilită la suma de 449.720.811 lei, stabilită pe cale de expertiză contabilă, din care s-a scăzut suma de 68.515.000 lei plătită de pârât în timpul procesului." (suma imprumutata)

mentiune: decizia este din 2002.

In ceea ce priveste depozitul in bani, cred ca au aplicare si dispozitiile art.1599 - 1604 cod civil, care conchid: "depozitarul trebuie sa inapoieze tot acel lucru ce a primit. Un depozit in bani, cand depozitarul (banca) a facut intrebuintare de dansul, (iar CEC-ul sigur s-a folosit de bani) trebuie sa restituie in acele monede in care s-a facut, atat in caz de sporire, cat si in acela de scadere a valorii lor".
Chiar daca e o baza firava, eu recomand tuturor celor in aceasta situatie, sa nu se descurajeze de pozitia bancii, si sa atace in instanta actualul CEC, succesorul in drepturi al fostului CEC.

Daca pe acel libret de economii scrie clar ca CEC avea obligatia sa capitalizeze dobanda la depozit (desi nu stiu daca in timpul lui Ceasca exista acest termen), atunci depozitul ar fi trebuit, cel putin teoretic, sa acopere inflatia (e un deziderat monetar ca dobanzile intr-o tara sa fie real pozitive, adica peste inflatie, ca omul sa aiba motivatia de a economisi) si omul are dreptul la valoarea lui din prezent, cat o fi ea. CEC-ul nu se va putea crampona de faptul ca, in lipsa vointei titularului a lichidat depozitul, pentru ca nemanifestarea vointei presupunea prelungirea depozitului cu acelasi termen ca cel la care s-a convenit initial.

esti sigur de asta,pt ca eu am citit ca vor fi despagubiti cei care au depus bani pt achizitionarea unei dacii si nicdecum cei care aveau librete cu dobanda si CASTIGURI DE AUTOTURISME