modificare CIM pe baza de decizie

Orice modificare a unuia dintre elementele contractului individual de munca în timpul executării acestuia impune încheierea unui act adiţional la contract, într-un termen de 15 zile de la data încunoştinţării în scris a salariatului, cu excepţia situaţiilor în care o asemenea modificare rezultă ca posibilă din lege sau din contractul colectiv de muncă aplicabil - art.17 alin.4 C.mun.

Din analiza acestui text, rezulta ca modificarile la c.i.m. se fac prin incheierea unor acte aditionale, exceptie facand cazurile in care aceste modificari intervin ca urmare a aplicarii unor dispozitii legale sau cuprinse in contractul colectiv de munca aplicabil.

clauzele din contractul de munca se modifica pe baza actului aditional, semnat de parti: angajtor si salariat, procedura legala. ca orice contract de altfel, cand vrei sa modifici un articol, faci act aditional cu cealalta parte contractanta.
decizia este actul prin care angajatorul doreste unilateral sa modifice unele clauze din cim, indiferent ca se aduce la cunostinta salariatului, dar cum ai acordul lui, doar incunostiintandu-l ?
nu este legal dpdv al dreptului muncii, de aceea nu aveti castig de cauza in instanta.
trebuie intocmit act aditional, pe care salariatul va fi sau nu deacord sa-l semneze - nu poate fi obligat- privind modificarea stipulata in decizie.
decizia ramane ca un act intern....
doar pe baza actelor aditionale se fac inregistrarile in cartea de munca, atunci cand angajatorul vrea sa modifice un element al cim., daca aceasta modificare nu este efect al unei legi (1ex. de lege care modifica cim numai prin decizie este stabilirea salariului minim pe economie...)asa cum a precizat scurt si la obiect dl. cons.juridic Elis

Dar nu este tardiv introdusa cererea de chemare in judecata in conditiile in care salariatul avea dreptul sa conteste acele decizii in termen de 30 de zile de la data la care a luat la cunostinta?

Codul muncii dispune cu privire la prescriptia extinctiva :
Art. 283.
(1) Cererile in vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate:
a) in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau incetarea contractului individual de muncă;
b) in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care s-a comunicat decizia de sancţionare disciplinară;
c) in termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, in situaţia in care obiectul conflictului individual de muncă constă in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi in cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator;
d) pe toată durata existenţei contractului, in cazul in care se solicită constatarea nulităţii unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;
e)in termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, in cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
(2) in toate situaţiile, altele decat cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data naşterii dreptului.
Probabil ca fostul angajat se prevaleaza de prevederile alin.1 lit.c sau ale alin.2
Recomandarea mea este ca, pentru a va proteja, pe viitor sa insotiti orice modificare a vreunuia dintre elementele contractului individual de munca de actul aditional de mdificare a c.i.m., de oarece acesta se semneaza de angajat in calitate de parte a raportului de munca - semnatura reprezentand acordul sau cu privire la modificarea respectiva a c.i.m.- si nu de "luat la cunostinta", ca in cazul deciziilor.

etta a scris:

Dar nu este tardiv introdusa cererea de chemare in judecata in conditiile in care salariatul avea dreptul sa conteste acele decizii in termen de 30 de zile de la data la care a luat la cunostinta?

Daca a depasit acest termen de 30 de zile calendaristice, atunci nu mai poate contesta acele decizii. In aceasta situatie, partea care nu a exercitat calea de atac in termenul prevazut de lege este decazuta din acest drept, exceptie facand situatia in care dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.