Regulament intern

Art. 257 din Codul muncii prevede că regulamentul intern se întocmeşte de către angajator cu consultarea sindicatului sau a reprezentanţilor salariaţilor, avizul având caracter consultativ. Aşadar angajatorul este obligat să consulte sindicatul dar nu este obligat să ţină seama de opiniile formulate de sindicat sau de reprezentanţii salariaţilor.
Având calitatea de izvor specific de drept pentru raporturile de muncă întemeiate pe contractul individual de muncă regulamentul intern nu trebuie să se suprapună, prin dispoziţiile sale, contractului colectiv de muncă. Art. 106 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010 arată că ,,regulamentul intern se întocmeşte de către angajator împreună cu sindicatele, conform legii” formulare care nu schimbă caracterul consultativ al avizului sindicatului şi nici nu se pune problema eliminării reprezentanţilor salariaţilor , ca alternativă la reprezentarea sindicală, la întocmirea regulamentului intern .
De asemenea, în regulamentul intern nu pot fi cuprinse alte sancţiunii disciplinare, nici în plus nici prin substituire sau agravare, în raport cu cele cuprinse în legislaţia muncii (art. 264 din Codul muncii, eventual dispoziţiile statutului disciplinar ori de personal
Deci Regulamentul intern nu poate deorga de la normele imperative ale Codului muncii.
Controlul legalităţii dispoziţiilor cuprinse în regulamentul intern este de competenţa instanţelor judecătoreşti, care pot fi sesizate în termen de 30 de zile de la data comunicării de către angajator a modului de soluţionare a sesizării formulate, potrivit alin. 1 al art. 260, de către orice salariat.
Prin Legea nr. 237/2007 alineatul 1 al articolului 269 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii s-a modificat, în sensul cǎ are următorul cuprins: ,,angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul
În cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanţelor judecătoreşti competente. Angajatorul care a plătit despăgubirea îşi va recupera suma aferentă de la salariatul vinovat de producerea pagubei.

Regulamentul intern este un act juridic întocmit de angajator după consultarea cu sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, prin care se stabilesc o serie de drepturi şi obligaţii, reguli disciplinare şi proceduri de soluţionare a anumitor aspecte legate de raportul juridic de muncă.
Angajatorul are obligaţia de a aduce la cunoştinţa salariaţilor conţinutul regulamentului intern, acesta producând efecte faţă de salariaţi din momentul încunoştiinţării lor. Modul concret de aducere la cunoştinţă a acestuia se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil, sau prin conţinutul regulamentului intern.
De asemenea, regulamentul se afişează la sediul angajatorului. Nerespectarea oricăreia dintre prevederile regulamentului intern atrage răspunderea disciplinară a salariatului.
În situaţia în care intervine o modificare a regulamentului intern, aceasta este supusă procedurii de informare a salariaţilor.
Ca orice act, regulamentul intern poate fi contestat în măsura în care salariatul constată încălcarea vreunui drept. Controlul legalităţii cade în sarcina instanţelor judecătoreşti care pot fi sesizate în termen de 30 de zile de la data comunicării de către angajator a modului de soluţionare a sesizării formulate.
Regulamentul trebuie să cuprindă în mod obligatoriu cel puţin următoarele dispoziţii cu privire la:
- reguli privind protecţia, igiena şi securitatea în muncă în cadrul unităţii – în această situaţie angajatorul este obligat să se consulte şi cu Comitetul de securitate şi sănătate în muncă;
- reguli privind respectarea principiului nediscriminării şi al înlăturării oricărei forme de încălcare a demnităţii – pentru stabilirea acestor reguli trebuie să se ţină seama de dispoziţii ale unor reglementări speciale;
- drepturile şi obligaţiile angajatorului şi ale salariaţilor – acestea decurg din lege, din Contractul colectiv de muncă aplicabil şi din Contractul individual de muncă încheiat cu fiecare salariat;
- procedura de soluţionare a cererilor sau reclamaţiilor individuale ale salariaţilor – prin regulamentul intern se pot stabili anumite mijloace de soluţionare a conflictelor, de preîntâmpinare a declanşării unor litigii care se pot soluţiona prin proceduri interne;
- reguli concrete privind disciplina muncii în unitate;
- abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile;
- reguli referitoare la procedura disciplinară – angajatorul nu poate să se abată de la condiţiile procedurale stabilite prin acte normative;
- modalităţi de aplicare a altor dispoziţii legale sau contractuale specifice.
Prin urmare, regulamentul intern nu poate contine prevederi contrare legislatiei in materie.

Pentru prejudiciul material suferit de salariat din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, acesta este obligat să îl despăgubească pe salariat - art.269 C.mun.

Regilamentul Intern nu poate contine prevederi si clauze sub nivelul celor prevazute de CCMUN si Codul Muncii si trebuie afisat astfel incata toti angajatii sa poata avea acces la acesta. In cazul in care Regulamentul Intern contine prevederi sub niveul celor mentionate in CCMUN si Codul Muncii, legislatiei in vigoare in domeniu faceti o xerocopie si mergeti in instanta.

regulamentul intern nu poate poate sa prevada dispozitii contrare cod.muncii, dar este un contract semnat, pe care trebuie sa-l respecti.daca considerai ca este contrar legii trebuia sa-l semnezi cu observatii.

Prevederile contrare legii sunt nule indiferent ca semnezi cu observatii sau nu. Nu depinde de asta anularea unor clauze contractuale.