Drepturile prevazute de OUG nr.111/2010 sau de OUG nr.148/2005, dupa caz, se acorda in situatia in care solicitantul indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:
a) este cetatean roman, cetatean strain sau apatrid;
b) are, conform legii, domiciliul sau resedinta pe teritoriul Romaniei;
c) locuieste in Romania impreuna cu copilul/copiii pentru care solicita drepturile si se ocupa de cresterea si ingrijirea acestuia/acestora.
Trebuie să stiti că există niste formulare europene tip pe care solicitantul are obligaţia să le completeze si să le depună la instituţiile abilitate să facă analiza dosarelor. Mai exact, ele trebuie să ajungă la Ministerul Muncii. Foarte important de stiut este faptul că o astfel de solicitare poate fi făcută chiar în ţara unde lucrătorul îsi desfăsoară activitatea. De asemenea, trebuie ţinut cont de faptul că există mai multe situaţii particulare care trebuie luate în calcul. De exemplu, copilul domiciliază în România, iar părinţii lucrează cu forme legale într-un alt stat membru. Alocaţia este plătită de statul pe teritoriul căruia muncesc părinţii. Sunt si cazuri în care copilul este la noi cu domiciliul, iar mama lucrează în Italia si tatăl în Spania. Dosarul pentru alocaţie se face pentru una dintre cele două ţări amintite, fie Spania, fie Italia. Dacă statul de resedinţă al minorului este România, iar unul dintre părinţi lucrează aici, iar altul într-o altă ţară comunitară, atunci copilul îsi ia alocaţia de la statul român, urmând ca celălalt stat să acorde un complement diferenţial. Concret, dacă este vorba de Germania, de exemplu, unde alocaţia este 154 euro, atunci copilul va primi de la această ţară o diferenţă de aproximativ 142 euro. Sunt si cazuri în care copilul poate avea resedinţa cu unul dintre părinţii care munceste în afară. Atunci alocaţia lui va fi acordată de ţara respectivă. Si exemplele ar putea continua.
[ link extern ]