perimarea unui proces

Perimarea reprezinta stingere a unui proces civil care a ramas in nelucrare, din vina partii, timp de un an, in materie comerciala, timp de 6 luni.
Perimarea implica prezumtia de renuntare tacita a partii la judecata si constituie, totodata, o sanctiune a pasivitatii ei. De aceea, perimarea nu opereaza daca actul de procedura trebuia indeplinit din oficiu, precum si cat timp, fara vina partii, cererea n-a ajuns la instanta competenta ori nu s-a putut fixa termen de judecata. Perimarea corespunde intereselor partilor si ale administrarii justitiei, evitand mentinerea pe timp indelungat a unor situatii neclare si aglomerarea inutila a instantelor.
Perimarea se refera la orice cerere de chemare in judecata sau de exercitare a unei cai de atac: recurs,contestatie etc, si opereaza de drept, la implinirea termenului legal, impotriva oricaror persoane fizice, inclusive a celor lipsite de capacitate, precum si a oricaror persoane juridice.
Termenul de perimare incepe sa curga de la data ultimului act de procedura facut in cauza; se intrerupe prin indeplinirea unui act de procedura in scopul judecarii si se suspenda pe timpul cat partea este impiedicata de a starui in judecata din cauza unor imprejurari mai presus de vointa sa, pe timpul suspendarii judecatii la cererea partilor si, in conditiile legii, pe timpul suspendarii de drept a judecatii.
Perimarea se constata din oficiu sau la cerere, printr-o hotarare supusa recursului, termenul curgand de la pronuntare, daca perimarea este invocata pe cale de exceptie, hotararea poate fi atacata o data cu fondul.
Perimarea stinge procesul, ramanand fara efect actele procesuale facute in acea instanta; ea nu stinge dreptul la actiune, care poate fi exercitat cat timp nu este prescris. Daca se face o noua cerere de chemare in judecata, se pot folosi dovezile administrate in cursul judecarii cererii perimate.