Ce treaba are "lex loci contractus" cu COMPETENTA in materie de divort!?! :-/
(by the way: habar n-am la ce speta va referiti pentru ca de multa vreme televizorul meu e doar un obiect de decor de pe care sterg cu evlavie praful)
Regulament nr. 2201 din 27/11/2003
Publicat in Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 338 din 23/12/2003
privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000
Articolul 3
Competenţă generală
(1)
Sunt competente să hotărască în problemele privind divorţul, separarea de drept şi anularea căsătoriei instanţele din statul membru:
(a) pe teritoriul căruia se află:
-
reşedinţa obişnuită a soţilor, sau
- ultima
reşedinţă obişnuită a soţilor în condiţiile în care unul dintre ei încă locuieşte acolo, sau
-
reşedinţa obişnuită a pârâtului, sau
- în caz de cerere comună,
reşedinţa obişnuită a unuia dintre soţi, sau
-
reşedinţa obişnuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel puţin un an imediat înaintea introducerii cererii, sau
-
reşedinţa obişnuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel puţin şase luni imediat înaintea introducerii cererii şi în cazul în care acesta este fie resortisant al statului membru respectiv, fie, în cazul Regatului Unit şi al Irlandei, "domiciliul" său este aici;
(b)
de cetăţenie a celor doi soţi sau, în cazul Regatului Unit şi al Irlandei, statul "domiciliului" comun.
boghi102006 a scris:
de ce se iau in considerare cereri privind custodia copiilor formulate in alt stat de cat cel in care s-au nascut copiii.
Banuiesc ca din princina asta:
(lasand la o parte faptul ca nu se determina competenta in raport de locul nasterii)
Articolul 19
Litispendenţă şi acţiuni conexe
(1) În cazul în care se introduc cereri de divorţ, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei între aceleaşi părţi în faţa unor instanţe din state membre diferite, instanţa sesizată în al doilea rând suspendă din oficiu procedura până când se stabileşte competenţa primei instanţe sesizate.
(2) În cazul în care acţiuni referitoare la răspunderea părintească privind un copil, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, se introduc în faţa instanţelor din state membre, instanţa sesizată în al doilea rând suspendă din oficiu procedura până când se stabileşte competenţa primei instanţe sesizate.
(3) În cazul în care se stabileşte competenţa primei instanţe sesizate, instanţa sesizată în al doilea rând îşi declină competenţa în favoarea acesteia.
În acest caz, partea care a introdus acţiunea la instanţa sesizată în al doilea rând poate intenta respectiva acţiune la prima instanţă sesizată.