Abuz emotional?

Buna ziua!

Daca o mama nu ofera nici un fel de sprijin emotional unui copil (o fata care a implinit 17 ani) si foarte putin sprijin material, insa fata (atat prin munca proprie, cat si prin diverse drepturi - pensie de urmasi, coproprietara la o casa data in chirie, ajutor din partea unei terte persoane) are o conditie materiala decenta (desi nesigura), ce se poate face? Cunoasteti situatii similare?

Prin nici un fel de sprijin emotional ma refer la faptul ca nici macar nu ii spune La multi ani de ziua ei, de cadouri de Paste si Craciun nu poate fi vorba, o descurajeaza in planurile de a urma facultatea, si o cearta si denigreaza cu orice ocazie, nu ii arata nici un pic de apreciere, etc. etc....

Prin aproape nici un fel de sprijin material ma refer la faptul ca nici macar bani de autobuz pentru a merge la scoala (sta la mai multi kilometri de scoala) nu ii da, nu gateste mancare gatita decat foarte rar, etc. Mentionez ca veniturile mamei (care are 2 copii) sunt de aproximativ 1000 euro lunar. Nici de bani de haine nu poate fi vorba, ca sa nu mai vorbim de bani de buzunar. De altfel, nici pensia de urmas nu i-o da ei, spunand ca o foloseste pentru plata caldurii. Tratamentul este similar pentru ambele ei fete.

Bineinteles, nici fetele nu o mai apreciaza si respecta ca pe un parinte...

Ambele fete au lucrat pe perioada verii. De asemenea, ele sunt sprijinite de o alta persoana, cunostinta mai veche de familie (dinaintea decesului tatalui). Fetele au anumite proprietati sau sunt coproprietare. Aceste surse de venit sunt insa nesigure sau limitate, si cel putin cea minora este foarte afectata de nesiguranta viitorului sau (in ultimul timp tinde sa fie depresiva, si mi-e teama sa nu cada in depresie, fapt ce i-ar putea afecta negativ destul de puternic performantele scolare).

Personal, nu cred ca e bine sa inchid ochii (sunt prietenul fetei de 17, am 20 de ani, suntem impreuna de cateva luni), dar mi-e teama sa nu fac mai mult rau. Ma intreb mai ales daca exista metode (eventual cat de cat neintrusive) de a o determina pe mama sa participe la terapie de grup. Sunt sigur ca mama are propriile probleme emotionale si acestea afecteaza negativ familia. Sunt tentat si sa port o discutie deschisa cu ea, insa comportamentul sau aberant se pare ca dureaza de multi ani, si tind sa cred ca o discutie are sanse mici (sau cel putin nesigure) de a schimba modul ei de a vedea lucrurile. De asemenea, nu as vrea ca situatia sa ajunga tema de dezbatere publica, sau fetelor sa le fie afectata imaginea publica.

Bineinteles, inainte sa actionez (prin institutii ale statului) ma voi consulta si cu prietena mea :).

P.S. Nu o sa sterg mesajul, dar s-ar putea sa sterg o parte din detaliile concrete (ex. legate de banii de autobuz, diferenta de varsta dintre noi, etc.) mai tarziu, pentru a limita recunoasterea situatiei de catre alte persoane. Sper ca ma intelegeti si ca nu le veti include in raspunsuri :). Multumesc anticipat.