Art. 10 din Legea cetățeniei române prevede „Cetățenia română se poate acorda și persoanei care a pierdut aceasta cetățenie și care cere redobândirea ei, cu păstrarea cetățeniei străine...”. Având însă în vedere că anumite țări nu permit dubla cetățenie, sau, dacă o permit, prevăd pierderea automată a cetățeniei lor la dobândirea de bună voie (din proprie inițiativă, prin liberă voință) a cetățeniei altui stat, statul român nu poate garanta păstrarea cetățeniei străine la redobândirea cetățeniei române. De exemplu, un supus belgian care și-a redobândit cetățenia română înainte de 9 iunie 2007 a încetat să fie supus belgian odată cu redobândirea cetățeniei române. Pentru un supus olandez care și-a redobândit cetățenia română înainte de 1 aprilie 2003 este valabil același lucru, la fel ca pentru un supus olandez care și-a redobândit cetățenia română după 1 aprilie 2003, dar nu satisface una din cele trei excepții de la pierderea automată a cetățeniei olandeze în cazul dobândirii voluntare a unei alte cetățenii. Aceasta nu constituie o vină a statului român deoarece „conform Constituției României și art.1, alin 3 din Legea Nr. 21 din 1991 cu modificările și completările ulterioare, republicată, cetățenii României se bucură de protecția statului român – aceste dispoziții nu prevăd însă nicio obligație în acest sens a statului român față de foștii și/sau viitorii cetățeni români”.
Citat de pe
[ link extern ]
Acelasi lucru poate fi valabil la naturalizare.