Medierea in cazul conflictelor de familie

Stimata doamna,
medierea conflictelor din familie se face pentru ca acestea sa fie rezolvate, solutionate.Daca sotii nu se mai inteleg, mediatorul incearca sa "joace rolul" unui psiholog sau a unu "nas" daca doriti, cu scopul ca acestia sa se impace.
Daca acest lucru nu se poate realiza, se sugereaza de catre mediator, divortul cu acordul partilor / din culpa comuna.
Este mare diferenta dintre un divort de acest fel si unul cu dezbateri, martori si scandal, nu?Aceasta cel putin din considerente de timp si bani !

Dar oricum nu se poate ocoli instanta de judecata cand e vorba de un divort. Nu poate ramane ca o alternativa instanta de judecata. In sensul acesta o spun!

Nu cred ca poate fi o alternativa ... intrucat, intelegerea sotilor cu privire la desfacerea casatoriei si la rezolvarea aspectelor accesorii divortului se depune de catre parti la instanta competenta sa pronunte divortul. Instanţa de judecată la primirea convenţiei intervenite între părţi are obligaţia să examineze conţinutul acesteia şi dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru a putea fi încheiată, să verifice dacă nu este rezultatul unui viciu de consimţământ, dacă nu se urmăreşte eludarea legii, dacă nu se face în detrimentul intereselor generale sau ale unor terţe persoane.

Pentru Corinuta

În România, medierea este reglementată prin Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator. Conform art. 1 alin. 1 din Lege „Medierea reprezintă o modalitate facultativă de solutionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terte persoane specializate în calitate de mediator, în conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate”.
Familia traditională romaneasca nu mai este ce a fost odată. Instituta căsătoriei nu s-a demodat încă, dar varianta divortului este adoptată mult mai usor decât odinioară.
Experientele mai multor tări în acest domeniu demonstrează faptul că recurgerea la medierea familială ar putea:
-să îmbunătătească comunicarea între membrii familiei;
-să reducă proportiile conflictului dintre părtile aflate în litigiu;
-să conducă la o rezolvare amiabilă;
-să asigure continuitatea legăturilor dintre părinti si copii;
-să contribuie la reducerea costurilor economice si sociale produse de separare sau divort, pentru părti;
-să reducă perioada de timp necesară solutionării conflictului;
Medierea familială poate fi aplicată în orice litigiu dintre membrii aceleiasi familii între care există legături de sânge sau prin căsătorie, precum si a celor între care există sau au existat legături de familie, asa cum prevede legislatia natională.
Medierea poate fi considerată o metodă adecvată ce permite părintilor să organizeze sau să reorganizeze custodia si dreptul la vizită, sau să rezolve neîntelegerile apărute ulterior hotărârilor care privesc aceste chestiuni.
Medierea familială nu este un remediu universal care permite rezolvarea tuturor problemelor familiale evitând astfel supraîncărcarea jurisdictiilor competente pentru litigiile familiale (adică divortul, supravegherea si dreptul la vizită, pensia alimentară,partajul bunurilor, succesiunea etc).
Este important a se evita ca medierea în justitie să nu devină calea rapidă si mai putin costisitoare care va fi rezervată celor care nu pot plăti justitia clasică; medierea în justitie nu trebuie să devină justitia celor săraci.
Egalitatea sexelor este garantată în medierea familială la fel ca si în sistemele de justitie familială în general. În orice mediere familială, se supravegheza ca nici bărbatul, nici femeia să nu se afle pe pozitie de inferioritate din cauza unei inegalităti de putere – fie că aceasta se datorează violentelor suportate de una din părti, incapacitătii sale de a-si prezenta clar punctul de vedere (spre exemplu,din cauza problemelor de toxicomanie, alcoolism sau sănătate mintală), pozitia sa dezavantajată pe plan afectiv sau financiar (spre exemplu, din cauza că se ocupă de copii si nu a lucrat în afara familiei). Atunci când, din cauza unui astfel de dezechilibru de puteri, medierea familială duce la un acord în mod vădit inechitabil, el nu trebuie să fie garantat de mediator, nici aprobat de un judecător.
Primul scop al medierii nu este de a usura activitatea instantelor judecătoresti, ci de a restabili, cu ajutorul unui profesionist instruit pentru mediere, comunicarea redusă între părti.
Medierea se desfăsoară, atât la initiativa proprie si voluntară a părintilor care se adresează unui mediator profesionist cu ajutorul căruia ei să hotărască împreună un proiect de viată, durabil pentru ei si pentru copii lor, cât si la sugestia instantelor de judecată.
Medierea familială este un dialog desfăsurat într-o atmosferă pasnică, menit să înfrunte si să rezolve conflictele chiar în momentul despărtirii, restabilind o comunicare între părti. Medierea familială este o modalitate prin care cuplurile care se despart sau care s-au despărtit deja pot alege să înfrunte si să-si rezolve conflictele, în scopul ajungerii la un acord care să corespundă nevoilor fiecărui membru al familiei, într-un mod avantajos pentru toti, astfel încât toate părtile să câstige si niciuna să nu piardă.
Medierea familială,
- nu este terapie de cuplu sau familială.
- nu este consultantă juridică.
- nu impune acorduri care să nu fie hotărâte de persoanele implicate.
La medierea familială se poate apela:
- inainte de începerea procesului de divort;
-in timpul divortului.
-după divort în cazul în care este necesară revizuirea întelegerilor precedente.
În momentul de criză pe care îl reprezintă despărtirea, copiii resimt tristete,durere, frică, sentimentul de pierdere, vină, fantezii de reîmpăcare, mânie, senzatii de singurătate, dificultăti în raporturile cu părintii, dar si cu ceilalti oameni. Sunt fenomene normale, temporare, legate în mod firesc de despărtire si destinate să se rezolve în timp, dacă părintii sunt în măsură să protejeze copiii de aspectele conflictuale cele mai încrâncenate, garantându-le posibilitatea mentinerii unui raport apropiat cu ambii părinti, evitând a-i folosi ca un instrument de luptă în conflict.
Dar copilul nu este singurul care suferă; si părintii riscă să rămână încarcerati într-o situatie dramatică pentru că, fiind legati afectiv de propriii copii, se găsesc în dificultatea de a nu se întelege, de a nu colabora pentru bunăstarea lor.
Medierea familială îsi propune să mentină ambele părti responsabile, evitând notiunea de victorie a unei părti sau a alteia si comparatia dintre părinti “buni” si părinti “răi”.
În cadrul procesului de mediere se pot rezolva de asemenea si problemele privind împărtirea bunurilor comune, evitând procesele lungi si costisitoare, financiar si emotional, spre binele părintilor si al copiilor.
Medierea familială nu trebuie să aibă niciodată loc la domiciliul părtilor sau al mediatorului.
În cadrul medierii se oferă:
-un loc neutru de întâlnire.
-un specialist care ajută părtile să găsească propria cale de întelegere, cea mai satisfăcătoare pentru ei si pentru copiii lor.
-timpul necesar pentru a ajunge la o întelegere.
-confidentialitate.
Idealul ar fi ca părtile să apeleze la mediere înainte de începerea procesului de divort, dar medierea se dovedeste în egală măsură eficace si ulterior acestui moment.
Cazurile de violentă în familie pot fi supuse medierii la cererea părtilor.
Persoanele cu atributii în instrumentarea unui caz de violentă în familie vor îndruma părtile în acest sens.
Prevenirea situatiilor conflictuale si medierea între membrii familiei se realizează prin intermediul consiliului de familie sau de către mediatori autorizati.
Dacă doresti ca fostul partener să nu-ti cunoască actuala adresă si numărul de telefon, deoarece a fost violent si te temi pentru securitatea ta si a copiilor, este bine să îi comunici acest aspect mediatorului. Acesta poate stabili si locuri separate pentru asteptare astfel încât părtile să nu se întâlnească înaintea medierii. Medierea familială este pentru toate tipurile de persoane: căsătorite si necăsătorite, tineri si bătrâni, cu sau fără copii, bunici, părinti vitregi si chiar copii, dar este, în principal, pentru părintii a căror căsnicie a luat sfârsit.
Ce se poate media:
• contactele părintilor cu copiii,
• locuinta copiilor;
• comunicarea;
• suportul financiar;
• petrecerea vacantelor si sărbătorilor;
• împărtirea proprietătilor;
• împărtirea lucrurilor pe care le posedă;
• pensia;
• datoriile;
• cine are grijă de rudele în vârstă;
• educatia copiilor.
Timpul mediu alocat medierii este de 4-5 sedinte si depinde de circumstantele individuale, de numărul si complexitatea problemelor care trebuie rezolvate si de flexibilitatea părtilor privind zilele de întâlnire.
Întrebările obisnuite sunt:
- cu cine vor locui copiii?
- cine va decide în privinta vietii de zi cu zi?
- când îsi va petrece timpul cu ei si celălalt părinte?
- cu câti bani va contribui fiecare părinte la cresterea lor?
- cine va plăti facturile?
- cine va sta în casa familială?
- cum se va împărti totul?
- dar conturile bancare?
- un sot va continua să-l întretină pe celălalt după căsătorie? Dacă da, pentru cât timp?
Oricare dintre soti poate părăsi medierea, în orice moment, dacă i se pare că nu dă rezultate.
Mediatorul nu ia locul avocatului, iar părtile sunt încurajate să angajeze un avocat cu care să parcurgă întelegerea finală înainte de a o semna.
Câteodată, oamenii vorbesc, dar nu se înteleg complet unii pe altii. Este posibil să nu cunoască anumite lucruri sau să le vadă diferit. Mediatorul va reformula informatia astfel încât ea să fie transmisă corect si înteleasă.
În ceea ce priveste participarea copiilor în cadrul medierii familiale, mediatorii nu au un punct de vedere comun; totusi, ei respectă o regulă fundamentală: copilul trebuie ferit de toate situatiile care l-ar confrunta cu decizii ce nu au fost asumate de ambii părini. Introducerea sa în procesul de mediere presupune că părintii au convenit deja asupra organizării vietii după divort si asupra consecintelor acestuia. Aceasta însemnă că minorul poate fi prezent la finalul medierii, pentru a-si asculta părintii care îi prezintă deciziile luate. Astfel, copilul nu poate orienta deciziile părintilor, dar le furnizează informatii suplimentare, de exemplu privind optiunea scolară sau petrecerea timpului liber.
Mediatorul acorda o atentie sporită bunăstării si interesului superior al copilului, încurajeaza părintii să se concentreze asupra nevoilor copilului si trebuie să le reamintească părintilor faptul că principala lor responsabilitate este de a asigura bunăstarea copiilor lor, precum si necesitatea de a-si informa si consulta copiii în acest sens.
Copii se simt adesea fără putere, lăsati pe dinafară, atunci când părintii se ceartă pentru ei. Participarea în acest fel la procesul de mediere îi poate ajuta.Medierea nu este asa de stresantă ca un proces în instantă. Acest lucru nu este tocmai adevărat – medierea este stresantă în alt mod. Nu este atât de formalizată precum instanta, dar poate fi stresant să vorbesti fată în fată cu fostul partener atunci când încă ai resentimente privind despărtirea. În situatia în care nu puteti să stati în aceeasi cameră cu fostul partener, unii mediatori pot oferi mediere
cu părtile aflate în camere diferite, el urmând să se deplaseze dintr-o cameră în alta.
La finalul medierii, nu ar trebui să simtiti că există un „câstigător” si un „pierzător”, ci că ati ajuns la un aranjament pentru viitor pe care amândoi puteti să-l respectati.
In cazul divorturilor cu partaj,taxele nu mai sunt platite,ori daca solutionarea prin mediere a survenit in timpul procesului taxele ce au fost platite se restitue la solicitarea partilor.

Eu te sfatuiesc sa recomanzi partilor sa foloseasca medierea in cazul divortului ori de cate ori ai un asemenea proces.