Adi Stan a scris:
primul pas este dezbatrrea succesiunii dupa bunic.
cat despre acordul mamei, acesta va ramane unul verbal, bazat pe incredere si buna-credinta, deoarece NIMENI NU POATE RENUNTA LA SUCCESIUNEA UNUI OM IN VIATA.
insa, dupa dezbaterea succesiunii bunicului, mama si unchiul vor renunta la cotele lor de cate 3/8
o vanzare a bunicii catre dumneavoastra fraudeaza interesele succesorilor ei de gradul 1 (mama si unchiul) si exista rezerva acestora de a ataca contractul. Asta pentru ca O VANZARE INTRE DESCENDENTI ESTE PASIBILA DE A FI ATACATA, DACA CEI "FRAUDATI" SE RAZGANDESC.
Aici sunt cîteva chestiuni cel puţin discutabile. Eufemistic vorbind. Strict eufemistic.
Moştenitorii pot renunţa la succesiune înainte de dezbaterea succesiunii.
Moştenitorii mai pot renunţa la succesiune şi în timpul dezbaterii succesiunii, cîtă vreme nu au acceptat-o.
Cele de mai sus sunt posibile în intervalul de 6 luni de la decesul celui la a cărui succesiune sunt chemaţi.
Moştenitorii nu mai pot renunţa la succesiune după dezbaterea acesteia. Constatînd existenţa unor moştenitori cu vocaţie concretă, care încă nu au optat, notarul (şi nici instanţa) nu poate dezbate succesiunea pînă nu se împlineşte termenul de opţiune. După expirarea acestuia, va stabili care sunt acceptanţii şi renunţătorii şi va proceda la dezbatere. Cei care au acceptat vor moşteni, şi nu mai pot renunţa, cei care au renunţat sunt înlăturaţi. Mai rămîne cea de-a treia categorie, a moştenitorilor care nu şi-au exercitat dreptul de opţiune, fiind consideraţi străini de succesiune. Pentru ei, posibilitatea renunţării nu mai există, dreptul de opţiune fiind prescris. De altfel, nici nu ar mai avea interes.
Formula
dupa dezbaterea succesiunii bunicului, mama si unchiul vor renunta la cotele lor de cate 3/8 sugerează că cei doi copii ai defunctului ar putea renunţa la cotele stabilite în favoarea lor prin certificatul de moştenitor. Total eronat. Aşa cum am arătat mai sus, ei nu mai au drept de opţiune.
Semel heres, semper heres. E un principiu la care încă nu s-a renunţat (că tot suntem la materia dreptului de opţiune)
Actul de vînzare-cumpărare nu fraudează nimic prin el însuşi. Orice persoană poate să-ţi înstrăineze bunurile, iar dacă o face cu titlu oneros, activul patrimoniului său nu suferă nicio diminuare. Deci, nu fraudează interesele nimănui. Există, e adevărat, un blestemat articol 865 în codul civil, cu o blestemată de prezumţie de gratuitate, dar acesta mai cuprinde şi nişte condiţii pe care trebuie să le îndeplinească contractul de vînzare-cumpărare încheiat cu un descendent: să fie cu sarcina unei rente viagere sau cu rezerva uzufructului. Ceea ce nu e cazul.
Liviu S.Bordaş
845 C.Civil, nu 865