Drepturile sotilor la bunurile obtinute inainte de casatorie, dar cu ipoteca pe perioada casatoriei

Revocabilitatea donaţiei ţine de esenţa donaţiei între soţi. Prin urmare, ce vă donează ază, poate revoca mîine.

Vînzarea între soţi este oprită de Codul civil, deci nici prin vînzare nu vă poate transmite dreptul de proprietate.

Convenţiile de comunitate asupra unui bun dobîndit în timpul căsătoriei pot fi admise (aşa susţin unii autori, specialişti în materie), cu singura condiţie să nu fie făcute în frauda creditorului soţului al cărui bun (propriu) urmează să devină bun comun potrivit voinţei soţilor. Nu ştiu în ce măsură această convenţie ar putea fi aplicată unui bun propriu dobîndit înainte de căsătorie.

Oricum, dumneavostră veţi avea dreptul (în cazul unui partaj în urma divorţului sau în cazul încetării comunităţii de bunuri prin decesul soţului, ambele de nedorit) să cereţi să se constate participarea dumneavoastră la achitatrea ratelor asupra acestui bun sau a ratelor de credit, sume care nu vor intra în masa bunurilor de împărţit.

Liviu S.Bordaş

Bunul este dobandit inainte de casatorie , prin urmare este bun propriu .
Astfel , sotia care a participat efectiv la achitarea pretului are doar un drept de creanta , putand utiliza pt a dovedi acest fapt orice mijloc de proba.
In schimb , dupa cum a afirmat si colegul mai sus , donatiile intre soti sunt prin excelenta revocabile , aceasta sanctiune putand fi constatata oricand (art 937 Cod Civil sper sa nu ma insel):D.In schimb , poate exista acel partaj conventional , chiar si unul in fatza instantei unul judiciar , in care sotul renunta la acest bun imobil in favoarea sotiei , aceasta din urma fiind obligata sa i plateasca o sulta sotului.
Mai mult de atat , poate dispune ca acest bun sa ramana sotiei , fara plata sultei .

Stoica Ioana a scris:

Bunul este dobandit inainte de casatorie , prin urmare este bun propriu .
Astfel , sotia care a participat efectiv la achitarea pretului are doar un drept de creanta , putand utiliza pt a dovedi acest fapt orice mijloc de proba.
In schimb , dupa cum a afirmat si colegul mai sus , donatiile intre soti sunt prin excelenta revocabile , aceasta sanctiune putand fi constatata oricand (art 937 Cod Civil sper sa nu ma insel):D.In schimb , poate exista acel partaj conventional , chiar si unul in fatza instantei unul judiciar , in care sotul renunta la acest bun imobil in favoarea sotiei , aceasta din urma fiind obligata sa i plateasca o sulta sotului.
Mai mult de atat , poate dispune ca acest bun sa ramana sotiei , fara plata sultei .

Ce înseamnă să rămînă soţiei? Cînd să rămînă?

După moarte? Dacă da, e un testament. Revocabil şi el, esenţialmente revocabil.

În timpul vieţii? Dacă e fără sultă, e aceeaşi donaţie de mai sus. Tot revocabilă, esenţialmente.

Contra sultă? Asta e deja vînzare între soţi, avînd în vedere că soţia nu e nici măcar coproprietar, pentru a invoca ideea unei ieşiri din coproprietate.

Aici nu e vorba despre partaj, ci despre o operaţiune inversă partajului. O convenţie de comunitate a bunului, care, aşa cum subliniam, este acceptată de doctrină cu privire la bunurile dobîndite în timpul căsătoriei. Făceam şi remarca privind îndoiala cu privire la admisibilitatea unei astfel de convenţii pentru bunuri dobîndite înaintea căsătoriei.

Partajul despre care vorbiţi este operaţiunea în oglindă a ceea ce am discutat pînă acum - scoaterea unui bun de sub regimul comunităţii - şi nu este la îndemîna soţilor. Altfel, comunitatea de bunuri ar fi vorbă goală.

Cu toată simpatia,

Liviu S.Bordaş

Am avut in minte desfacerea casatoriei prin divort ...N-am mai recitit topicul...

Problema probabil se pune in cazul in care se va ajunge la partaj.
Imobilul dobandit de sot inainte de casatorie este bun propriu al acestuia, sotia avand doar un drept de creanta asupra cotei de 1/2 din ratele platite si actualizate.Bun comun il constituie imbunatatirile aduse imobilului.
Insa, practica a statuat ca daca imobilului i-au fost aduse imbunatatiri de asa natura incat dintr-un bun vechi a devenit unul cu totul nou,schimbandu-i-se natura juridica, devine bun comun,lucru ce se poate stabili doar printr-o expertiza.( a se vedea dec.civ.nr. 2167/1972 ,dec.civi.nr.723/1978,dec.civ.nr.724 /1985 a Trib.Suprem.).
Mai exista insa posibilitatea ca sotul sa-i doneze sotiei cota de 1/2 din imobil,dar exista posibilitatea ca donatia sa fie revocata,potrivit principiului revocabilitatii donatiilor.
Pe de altă parte,ca o excepţie la prevederile art.31,lit.a din Codul familiei, în ceea ce priveşte ratele achitate la apartament, o primă soluţie din practica judiciară a considerat că dreptul de proprietate se determină în raport de timpul în care se plătesc ratele.Astfel,bunurile cumpărate cu plata preţului în rate ,înainte de căsătorie,o parte din rate fiind achitate în timpul căsătoriei,sunt bunuri proprii în limita ratelor plătite până la încheierea căsătoriei,şi sunt bunuri comune în limita sumelor plătite în timpul căsătoriei. ( a se vedea dec.civ.a Trib Suprem nr.920 din 9 mai 1960,în CD 1960,pg.280,dec.civ. a Trib.Suprem nr.10 din 7 ianuarie 1966,în JN nr. 4/1966,pg.168,Tratat de dreptul familiei-Ion Filipescu,pg.132).
O altă soluţie din practica judiciară este cea că dreptul de proprietate asupra bunului se dobândeşte la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate,soţul neproprietar având un drept de creanţă până la concurenţa sumei de ½ din valoarea ratelor achitate.
Oricum, cert e că,valoarea ratelor trebuie să fie calculată la valoarea lor actualizată,motivat de creşterea valorii apartamentului,care altminteri i-ar profita numai soţului proprietar al bunului.(a se vedea dec. civ.1660/1982 a Trib.Suprem).