ajutati-ma cu-n sfat- divort; partaj

Buna ziua. Mă numesc Viorica. Sunt din Durlești. Am rugamintea, pînă la pămînt, să mă ajutați în situația creată în familia mea. Soțul îmi face violență psihologică. Avem un copilaș de 1 an și 2 luni. Am construit o casă, dar toate documentele sunt pe el inregistrate, și casa nu este dată în exploatare. Evident nici viza de reședință nu-i nici la unul în această casă. Casa este construită în comun și acum eu n-am drept în casă. Cînd nu-i vine ceva, liber poate să ma alunge din ea, argumentînd că n-am nimic și să nu încerc să mai pretind la ceva (chiar mi-a ticluit un mesaj în care cere să mă refuz de casă, că oricum v-a găsi căi legale și ilegale să mă gonească). A hotarît ca să-mi arunce chiar și lucrurile mele. Voi încerca să fiu mai explicită. Trăim deja de 11 ani, unde de 7 ani suntem în construcție. De condiții normale nici nu merge vorba. Apa nu vrea s-o tragă ca toți oamenii, pentru economie (ba pompa e scumpă, ba sistema nu e atît de bună,.. ceia ce v-a inventa el - e cel mai bun...). Mă limitează în folosirea liberă a luminii, gazului, evidet pentru economie. E gata numai camera copilului. În rest e numai cu masă de șpaclu. Mobilă nu-i (numai decît divanul pe care dormim), dulapuri - nu-s. În casă lucrurile stau prin genți, saci, cutii. M-a înștiințat în prealabil că mai bune condiții nici să nu visez și să nu încerc să-i cer că nu-mi va da, în schimb îmi cere să-i acomodez condiții superbe. Mă critică MEREU cum gătesc și fac curățenie. Nu vrea și nici nu vede ce fac prin casă. Nimic nu recunoaște din ceiea ce se face de mine personal. De 11 ani de trai nu mi-a cumpărat nici o haină, nu mi-a făcut nici un cadou, copilului de cînd s-a născut - tot nu i-a cumpărat nimic decît o cărțulie de 20 lei. Cînd i-am zis că trebuie cizmulițe de iarnă, mi-a răspuns: „Da ce n-are? da ghetele? la care eu i-am zis: „dacă tu iarna umbli în ghete, v-a umbla și copilul.....). Mama mea, sora, verișoara și chiar priietenele mele mi-au dat haine (evident nu noi) ca să port, unde el a hotărît chiar și acele să mi le arunce afară, argumentînd că-s străine și n-au ce căuta în casă. El are dreptate? Cum să procedez? Nu i-am cerut nicicînd nimic, umblam îmbrăcată cu ce aveam, dar acum cu ce să mă îmbrac dacă-s străine și nu personale (după viziunea lui)? Eu după principiul lui trebuie să scot totul din casă, fiindcă e străin (chiar și alte obiecte date în cadou mie). Practic ce este în casă e al meu (care - ca cadou, care - pur și simplu, ca ajutor). Cum să dovedesc toate aceste? Dar cîte mai sunt................ (înafară de haine)?..............
Certurile din casă nu încetează, ba din contra nu-i zi fără ele. Toate certurile practic sunt din cauza că soțul tinde și mă impune ca să mă trimită la Costiujeni (după viziunea și constatările lui sunt psih-bolnavă). Mă învinuiește numai pe mine de eșecurile din familie. Mă înjură și înjosește, mă jignește cît mai dur se poate. De stimă - nici nu este vorba, strigă și izbește cu ușile, îmi stresează copilul, mă amenință că mi-l va lua.
La întreținerea copilului foarte rar cînd contribuie (mereu n-are bani pentru a-i cumpara copilului cele necesare). Numai după o ceartă aprigă mai cumpăra cîte ceva.
Mă impune să cred că numai el poate să folosească corect bugetul familiei cerîndu-mi salariul. Tinde să depind financiar de el. Vrea totalmente să mă țină sub control. În permanență vrea să mă manipuleze în toate punctele de vedere (gîndirea, mișcarea etc.) cum își dorește și socoate el de cuviință.
Îmi cere ca eu înafară de propria-i persoană să nu văd pe nimeni și nimic.
Drept la vorbă și gîndire liberă – n-am.. Ce hotărăște – aceia e sfînt.
Cere de la mine obligațiuni, în schimb nu și le reflectă pe ale sale. Refuză permanent cerințelor mele și ajutorului meu, în schimb mi se cere să-i îndeplinesc pe ale lui.
Categoric imi interzice să mă întîlnesc, să comunic cu părinții, frate, soră, rude, prieteni. A decis să-mi aleagă el prietenii. Și ce-i mai important – NIMENI SÃ NU-MI INTRE ÎN CASÃ. Cică e proprietate privat și înafară de stăpîni nimenea n-are dreptul sa vină în ospeție. Oare este așa lege, care ar interzice comunicarea, întîlnirea și ospețile?Dacă nu acasă să-mi vină musafiri, atunci unde? Pe drumuri, sub garduri? Vă rog scrieți-mi, dacă este așa lege, indicați-mi-o s-o citesc și eu pentru a lua cunoștință.
Dar cel mai importat e ca vreau să plec cu totul la părinții mei cu traiul. Ei sunt de acord și chiar zilele acestea îmi vor face certificatul de garanție că-mi permit pe viitor să trăiesc la ei împreună cu copilul.
Rog, foarte frumos, să-mi răspundeți. Dacă plec la părinți cu traiul pot să-mi iau lucrurile personale, dăruite, chiar și date ca ajutor personal mie, atît și lucrurile ce țin de întreținerea copilului (uscătorul de rufe, scîndura de călcat, dulăpiorul, căminul, toate hăinuțele, lengeria, pătuțul, cada... – toate procurate din banii luați ca compensație)? Pot pleca sau trebuie să stau în permanență pînă nu voi da la divorț? Cum să hotărăsc partajarea casei (care încă nu este dată în exploatare). Cum se poate de demonstrat bunurile personale (avute pînă la căsătorie și cadourile date expuse mai sus).
Mulțumesc anticipat.