CEDO

Stimat domn,

Este dificil pentru un avocat dintr-o țară să cunoască caracterul efectiv al căilor de atac din altă țară, în înțelesul jurisprudenței CEDO. Acestea țin, printre altele, și de specificul fiecărei acțiuni în parte, existând posibilitatea ca, pentru anumite situații particulare, CEDO să constate chiar inexistența vreunui remediu efectiv intern.

Ca exemplu, în România, pentru aspectele privind strict condițiile materiale de detenție, CEDO a constatat că nu există căi efective de atac, dar pentru celelalte acțiuni există și se cer a fi epuizate.

Republica Moldova are, însă, un site foarte competent despre procedurile în fața Curții Europene, pe care îl găsiți aici: [ link extern ] /

Puteți obține consultanță și de la anumite organizații non-guvernamentale din Moldova.

Cu stimă.

Conditiilte de sesizare a CEDO sunt aceleasi pentru toti cetatenii care se pretind victimă a unei încălcări, din partea unui stat parte la Convenţie.

Legea Republicii Moldova privind contenciosul administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 prevede :
Articolul 16. Depunerea cererii de chemare in instanta de contencios administrativ
(1) Persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau, recunoscut de lege, printr-un act administrativ si nu este multumita de raspunsul primit la cererea prealabila sau nu a primit nici un raspuns in termenul prevazut de lege, este in drept sa sesizeze instanta de contencios administrativ competenta pentru anularea, in tot sau in parte, a actului respectiv si repararea pagubei cauzate.
(2) Actiunea poate fi inaintata nemijlocit instantei de contencios administrativ in cazurile expres prevazute de lege si in cazurile in care persoana se considera vatamata intr-un drept al sau prin nesolutionarea in termen legal ori prin respingerea cererii prealabile
privind recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate.
(3) La depunerea cererii de chemare in instanta de contencios administrativ, reclamantul persoana fizica achita taxa de stat in marimea unui salariu minim, iar reclamantul persoana juridica - in marime de 20 de salarii minime.

Față de cele spuse anterior de mine -

În mod clar dl. @freeelis are dreptate în ceea ce priveșe faptul că CEDO nu este o instanță discriminatorie și că, citez: Conditiilte de sesizare a CEDO sunt aceleasi pentru toti cetatenii care se pretind victime ale unei încălcări, din partea unui stat parte la Convenție.

Nu este nici un fel de dispută în acest sens și, repet, îi dau pe deplin dreptate d-lui @freeelis.

Totuși, nu acest lucru l-am afirmat atunci când am arătat :... caracterul efectiv al căilor de atac din altă țară, în înțelesul jurisprudenței CEDO. Acestea țin, printre altele, și de specificul fiecărei acțiuni în parte, existând posibilitatea ca, pentru anumite situații particulare, CEDO să constate chiar inexistența vreunui remediu efectiv intern.

Ce am vrut, deci, să expun.

Art. 35 al Convenției prevede:
1. Curtea nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de recurs interne, așa cum se înțelege din principiile de drept internațional general recunoscute,

Dar, deși aici eu am indicat traducerea cea mai răspîndită a textului Convenției, observăm că în engleză termenul stipulat de Convenție este de - all domestic remedies have been exhausted, prin aceasta înțelegându-se toate căile de atac (iar nu de recurs, în engleză recursul fiind recourse, nu remedies) au fost epuizate.

În dreptul nostru, jurisprudența CEDO arată ca o cale efectivă de atac, recursul, care se cere, în consecință, epuizat. Poate de aceea nu s-a observat traducerea nu neapărat exactă a termenului. Dar termenul corect, atât ca traducere, cât și în spiritul Convenției, este de cale de atac.

În jurisprudența sa, CEDO nu aplică decât cu flexibilitate regula epuizării.

Astfel, așa cum se arată în Ghidul Practic de Admisibilitate al Curțiii, para 48, regula epuizării poate fi descrisă, mai degrabă, ca una de aur decât una scrisă în piatră....Curtea subliniind nevoia de aplicare a regulii cu flexibilitate și fără un formalism exagerat.

Totodată, în paragraful următor, CEDO precizează că aplicanții trebuie, totuși, să îndeplinească regulile și procedurile legii interne, neîndeplinirea acestora atrăgând, cel mai probabil, nerespectarea regulii epuizării stabilită de Art. 35.

Cu privire la această discuție despre efectivitatea căilor de atac,în Cauza Aksoy contra Turciei, Cererea nr. 21987/93, Hotărârea din 18 decembre 1996, CEDO a stabilit:

52. ...existența remediilor în discuție trebuie să fie suficient de sigură nu doar în teorie, dar și în practică, în caz contrar remediilor lipsindu-le accesiblitatea și eficacitatea necesare. Cu toate acestea, nu există nici o obligație de a recurge la căi de atac ce sunt inadecvate sau ineficiente. În plus, față de regula principiilor de drept internațional, general recunoscute ...se pot constata existența unor circumstanțe care pot să îl absolve pe aplicant de obligația epuizării căilor de atac legale. Regula - cea a epuizării - este, de asemeni inaplicabilă atunci când o practică administrativă constând în repetarea unor acte incompatibile cu Convenția și oficial tolerată de Autoritățile Statului este probată că există și este de natură să facă procedurile inutile sau ineficiente.

Așadar, nu cetățenii sunt tratați diferit de către CEDO, pe motivul naționalității, ci căile de atac de care dispun aceștia pot fi considerate efective sau nu, iar această situație se analizează de la caz la caz, de la țară la țară.

Din acest motiv este greu unui specialist să cunoască dacă în dreptul altei țări, o cale de atac este efectivă sau nu.

PS. Nu recomand, în nici un caz, justițiabilului obișnuit să facă, el singur, aprecieri asupra efectivității unei căi de atac, mai ales că în dreptul român marea majoritate sunt efective - vorbind de recurs.

Cu stimă.