Cand legea tace, ratiunea doarme !

Question

Discuție deschisă în Jurisprudenţă

Cand legea tace, ratiunea doarme !

Avocat 11:15, 29 Februarie 2012

O zi de ședință călduroasă la un tribunal comercial din România. La bară, un avocat este pe cale să își finalizeze pledoaria:

Avocatul: – Domnule președinte, depunem jurisprudența acestui complet prin care s-a statuat în sensul că ….

Președintele: – Și ce dacă am spus așa, domnule avocat? E vreo lege care mă obligă să dau aceeași soluție?

Avocatul: – Domnule președinte, având în vedere că există aceeași situație de fapt și normele aplicabile nu au fost modificate [întrerupt de către președinte]

Președinte: – Și chiar dacă, există vreo lege care să mă oblige?

Poate că aceasta este independența de care vorbea mai experimentatul coleg în filozofia sa. Însă nu mă miră că s-au aprins becurile de avarie ale independenței, colegul ajungând să se vadă deja funcționar la primărie. Este de fapt rezultatul modului de pregătire individualist, axat pe propria persoană: soluția mea/hotărârea mea/argumentul meu este cel/cea mai bun(ă) și dacă nu e vreo lege care să mă oblige la un anumit raționament, fac ce vreau și cine mă împiedică îmi afectează independența. Și dacă legea respectivă nu îmi convine, încerc să o înlătur cu jurisprudența CEDO, că doar nu am citit atâtea hotărâri degeaba!

În timp ce citeam articolul la care am făcut referire mai sus, mă întrebam ce ar fi înțeles din el un judecător dintr-un sistem care acceptă doctrina stare decisis. Oare să credem că un judecător care acceptă opinia Curții de Apel e mai puțin independent decât altul care nu se simte legat nici măcar de propriile hotărâri? Să înțelegem că un judecător care nu schimbă un precedent stabilit acum 100 de ani e servil? Cred că înainte de a fi foarte convinși că un anumit sistem e cel mai bun, ar trebui să scoatem capul din acvariu și să ne dăm seama că ceea ce vedem nu este oceanul.

Îmi mențin opinia că ceea ce ne împiedică să ajungem la jurisprudența unitară este egoismul și orgoliul, nu lipsa unui cadru legislativ.

Egoismul, pentru că nu ne interesează că pe aceeași situație de fapt, un cetățean în Suceava își pierde casa și unul în București o păstrează sau că pe aceeași situație de fapt și pe același probatoriu, un cetățean în Constanța este achitat și altul din Iași este condamnat. Atât timp cât eu am pronunțat soluția mea, nimic altceva nu mai contează.

Orgoliul, pentru că nu suntem dispuși să acceptăm niciun argument care poate să fie superior propriului nostru raționament și avem impresia că hotărârea pe care o pronunțăm e proprietate personală. Oamenii care apelează la sistemul de justiție sunt simple mijloace prin care judecătorul își poate etala măiestria și cunoștințele în drept. Stabilitatea, predictibilitatea, ordinea juridică, toate sunt noțiuni care rămân unde le e locul, în hotărârile CEDO pe care le citim fără să le înțelegem și de care mai amintim eventual când scriem un articol, ca să dea bine.

Gândurile și propunerile mele sunt departe de a sugera conformismul informal, cum greșit s-a înțeles.

Cred că INM-ul ar trebui să învețe auditorii de justiție diferența dintre independență și intoleranță, dintre servilism și gândire rațională. Confuzia între noțiuni cred că este în legătură cu viziunea unor auditori de justiție, lipsiți de experiența unei alte profesii juridice. Chiar dacă sunt exprimate fără eleganță, unele din criticile care ne sunt aduse par din această perspectivă, întemeiate.

Dezbaterea problemelor de drept este de esența pregătirii pentru profesia de magistrat, însă incapacitatea de a accepta un argument majoritar, uneori folosind replici acide față de colegi, nu mi se pare că ține de independența viitorului magistrat. Această lipsă de toleranță cred că poate fi ajustată în cadrul INM, de către formatori care la rândul lor vor fi lăsat orgoliul la o parte și vor propune (nu impune) o soluție unitară unei anumite probleme de drept.

De asemenea, INM-ul ar putea să învețe auditorul valoarea muncii în echipă, spre deosebire de prezent, când institutul încurajează individualismul exagerat. Munca în echipă va învăța viitorul judecător sau procuror cum să asculte o opinie cu care nu este de acord, cum să își exprime dezacordul fără să jignească și cum să formuleze un raționament cât mai persuasiv. Este adevărat că discuții există în cadrul dezbaterilor, însă lipsesc proiectele de echipă, în care rezultatul final să depindă nu numai de cunoștințele teoretice, dar și de modul în care auditorii se organizează și reușesc să colaboreze.

Închei prin a cita un actor celebru, dintr-un film care atinge zona juridică: „Vanity, definitely my favorite sin!”

Sursa:

[ link extern ]

12 mesaje

2011 vizualizări

10 participanți

Cel mai recent răspuns: , utilizator 13:48, 11 Mai 2012

Vezi răspuns

Alte discuții în legătură

Ce se mai poate face - hotarari diferite, aceeasi speta In situatia in care pierzi un proces civil privind litigii de munca, definitiv, ce s-ar mai putea face stiind ca in aceiasi speta alti 3 colegi de compartiment ... (vezi toată discuția)

Independenta magistratilor Cateva observatii cu privire la posibilele cauze ale unor probleme din sistemul nostru juridic. Sper sa deschid o discutie pe aceasta tema. Judecatorul este ... (vezi toată discuția)

Inalta curte face degeaba practica unitara Judecatoarea ... de la .... s-a transformat in procuror DNA. L-a trimis in judecata pe epitropul ..., desi DNA i-a dat solutie de NUP, iar potrivit ICCJ ... (vezi toată discuția)

Cabinet avocat Mihai Gaita Avocat · Answer 1 · 2012-02-29 12:08:11

Din experienţa personală:

O judecătore oarecare, un tânăr domn judecător, nervos pentru că, la o cauză prealabilă, un avocat ajunsese cu întârziere, dă termen pentru cauza curentă şi, deoarece i s-a solicitat să stabilească următoarea înfăţişare la orele 12, se adresează, maliţios, unuia dintre apărători, un venerabil avocat, care ar fi putut să-i fie bunic: "Dar să vă prezentaţi la timp !"

Avocatul, zâmbind, îi răspunde: "domnule preşedinte, eu de 40 de ani mă prezint la timp...." No comment....

andreigrigoriu Moderator · Answer 2 · 2012-02-29 14:41:55

Mulţimesc de invitaţie, colegului @rolandmindrila.

ªi eu mi-am amintit, citindu-l, de faţa lui Al Pacino...

Mi-am amintit, însă, şi de Cauza Beian contra României, Hotărârea din 6 decembrie 2007, Cererea nr. 30658/05.

Aş dori să vă citez din aceasta:

35. Cu toate acestea, intr-o alta serie de decizii pronuntate in aceeasi perioada, Inalta Curte de Casatie a dezvoltat o jurisprudenta contrara, deoarece a respins, ca si in cazul reclamantului, actiunile recrutilor care efectuasera o munca fortata in afara D.G.S.M.
36. In lipsa unui mecanism capabil sa asigure coerenta practicii in cadrul celei mai inalte instante interne, aceasta a ajuns sa pronunte, uneori chiar in aceeasi zi, decizii diametral opuse cu privire la domeniul de aplicare a Legii nr. 309/2002 (a se vedea, de exemplu, deciziile din 11 ianuarie, 1 si 28 martie 2005).
37. Desigur, divergentele de jurisprudenta constituie, prin natura lor, consecinta inerenta a oricarui sistem judiciar care se bazeaza pe un ansamblu de instante de fond avand competenta in raza lor teritoriala. Cu toate acestea, rolul unei instante supreme este tocmai sa regleze aceste contradictii de jurisprudenta (Zielinski si Pradal si Gonzalez si altii impotriva Frantei [MC], nr. 24.846/94 si 34.165/96 la 34.173/96, § 59, CEDO 1999-VII).
38. In cauza se constata ca Inalta Curte de Casatie se afla la originea acestor divergente profunde si persistente in timp.
39. Aceasta practica, ce s-a dezvoltat in cadrul celei mai inalte autoritati judiciare a tarii, este in sine contrara principiului securitatii juridice, care este implicit in ansamblul articolelor din Conventie si care constituie unul dintre elementele fundamentale ale statului de drept (a se vedea, mutatis mutandis, Baranowski impotriva Poloniei, nr. 28.358/95, § 56, CEDO 2000-III). In loc sa-si indeplineasca rolul de a stabili o interpretare de urmat, Inalta Curte de Casatie a devenit ea insasi o sursa de insecuritate juridica, reducand astfel increderea publicului in sistemul judiciar (a se vedea, mutatis mutandis, Sovtransavto Holding impotriva Ucrainei, nr. 48.553/99, § 97, CEDO 2002-VII, si Paduraru, citata mai sus, § 98, si, a contrario, Perez Arias impotriva Spaniei, nr. 32.978/03, § 70, 28 iunie 2007).
40. Curtea concluzioneaza ca aceasta incertitudine jurisprudentiala a avut ca efect lipsirea reclamantului de orice posibilitate de a obtine beneficiul drepturilor prevazute de Legea nr. 309/2002, in timp ce altor persoane care au efectuat o munca fortata in afara D.G.S.M. li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de prevederile acestei legi.
Prin urmare, a avut loc incalcarea art. 6 alin. 1 din Conventie.

Între timp, s-au mai schimbat lucrurile la ÎCCJ, dar nu şi în alte părţi, din păcate. Este greu de schimbat oamenii, mai ales dacă nu vor să o facă şi consideră orgoliul mai presus de exigenţele profesiei lor.

Ce să mai spun ? Sperăm...

Anamaria Plevit Avocat · Answer 3 · 2012-02-29 15:32:34

multumesc pentru invitatie colegului de forum. Sunt unul dintre candidatii la INM din anii trecuti si recunosc ca mi-a parut rau ca nu m-am incadrat in nr de locuri desi trecusem de toate probele, insa, practica mi-a aratat ca este mai bine sa stau pe locul de acum si citind si toate aceste mesaje nu pot decat sa ma bucur ca am avut norocul de a nu

beneficia

de instructia scolara de acolo. Tot respectul pt cei care practica profesia de magistrat si si-au pastrat integritatea morala si respectul fata de ceilalti colegi.

Mihai Costache Avocat · Answer 4 · 2012-02-29 15:51:38

cea mai penibila situatie pe care am intilnit-o a fost intr-un dosar aflat in judecata la o CA unde am depus jurisprudenta de la CA Bucuresti (din greseala, nu am observat acest aspect ptr ca as fi cautat jurisprudenta pronuntata chiar de catre respectiva CA).

Si cum nu eram nici din localitatea de resedinta a respectivei CA (nu era CAB), am incasat niste remarci privind "superioritatea"avocatilor si judecatorilor din Bucuresti care isi "permit"sa-i invete pe cei din provincie meserie de parca ar fi o putere coloniala si ei sunt bastinasi.
de atunci am invatat sa depun fie doar jurisprudenta locala fie (daca nu gasesc) sa preiau doar argumentele gasitein jursiprudenta altor CA fara sa mai invoc repectivele decizii.
fiecare CA cu orgoliul lor, chestie evidenta din moment ce fiecare CA isi publica propria jurisprudenta de parca nu ar fi necesar o aplicare UNITARA LA NIVEL NATIONAL a legii. cred ca nici in statele federale nu este la fel de evindenta aceasta diferenta.

va dau si un exemplu recent - CAB dispune prin jurisprudenta ca la cererea de deschidere a insolventei conteaza valoarea creantei de la data pronuntarii deciziei judecatorului sindic (chiar daca la depunerea cererii creanta indeplinea conditia valorii prag) in timp ce CA Oradea (in mod constant, in jurisprudenta) spune ca se analizeaza valoarea prag la data depunerii cererii. O prevedere legala simpla insa prost inserata in lege. ce mare lucru era ca legea 85 sa precizeze momentul la care conteaza indeplinirea valorii prag de catre creanta??

Alvaro Liniers Avocat · Answer 5 · 2012-02-29 17:14:50

Eu n-am experienţa în România. Dar, da, legea niciodata tace. Pentru că acelas legea prevede ce atunci când legea nu stabileşte ceva, uzanţele sunt aplicabile, şi în lipsa acesteia principii generale ale dreptului, art. 1 NCC dar la alin 2 mai zice că dispoziţiile legale privitoare la situaţii asemănătoare sunt aplicabile mai întăi decăt cele din urmă. Noi în Spania mai avem şi jurisprudenţa ca izvorul de drept, la civil. Dar cred ce nu este necesăr să menţioneze jurisprudenţa aici pentru că deja codul prevede analogia la cazurile asemănătoare. Mai avem aici şi art. 16.alin 2 a Constitutie, "nimeni nu este mai presus de lege". Dl. judecator sigur ce era plictisit cu pledoria respectivă... :-) Acolo în Spania, nu doar ce avem sentinţe diferite pentru cazurile egale, ci ca avem 17 ordonamente juridice, pentru fiecare guvern autonom. drepturile forale istorice diferite, si uzanţele supletorie complet diferite de la regiune la alta. Asă că nu va ofendaţi dacă va zic că sunteţi norocoşi... O anecdota: După o pledoria de o ora in faţa tribunalului la un caz penal de oficiu, la inceputul carierei mele, acolo candva in 1981, m-am oprit vazând ce membri tribunalului dormeau, dar în corpul sentinţei s-a menţionat textual: " in ciuda faptului eforturile facute de avocatul pentru a apara dlui cu tare, e clar ca Dl. cu tare e vinovat...". :)Importante este efortul facut in apararea clientului si cu asta basta.