O cauză soluționată de CEDO în 2007 – Copland contra Regatului Unit – este de interes în discuția de față întrucât indică anumite criterii în evaluarea unui litigiu legat de monitorizarea salariatului. Pe scurt, litigiul a avut la bază monitorizarea comunicațiilor unei salariate (telefon de serviciu și activitate pe Internet folosind echipamentele de serviciu), efectuată fără notificare, de către o persoană cu funcție de conducere. Salariata a avut câștig de cauză.
Decizia curții este relevantă prin câteva considerente:
- apelurile telefonice și emailurile sunt acoperite prima facie de noțiunile de viața privată și corespondență;
- lipsa oricărei notificări prealabile asupra monitorizării a dus la o așteptare rezonabilă privind respectarea secretului corespondenței prin telefon și email;
- curtea nu exclude faptul că monitorizarea activității salariatului (telefon, Internet) la locul de muncă poate fi considerată necesară într-o societate democratică în anumite situații când se urmărește un scop legitim.
Așadar, monitorizarea efectuată asupra echipamentelor de serviciu (1) trebuie să fie notificată în prealabil și (2) este posibilă în cazuri în care servește unui scop legitim.
Legea 506/2004 (care transpune Directiva 2002/58/CE) prevede că „ascultarea, înregistrarea și orice altă formă de interceptare ori supraveghere a comunicărilor și a datelor de trafic aferente este interzisă” (articolul 4:2), însă textul legal prevede și excepții – de exemplu: „utilizatorii care participă la comunicarea respectivă şi-au dat, în prealabil, consimțământul scris cu privire la efectuarea acestor operațiuni”.
Mai multe detalii
[ link extern ] /