Să fiu cinstit, dragi colegi, mie mi se pare a fi o hotărâre excelentă, în limita în care exprimarea judecătorului punctează ceea ce cred eu că o face.
Practic, eu o văd ca o calificare a noțiunii de custodie comuna, astfel, orice înțelegere privind stabilirea unui program de vizitare reprezentând o restrângere a efectelor acestui concept.
Astfel, în condițiile în care un tată își îngrijește copilul sub normele schimbate ale noilor reglementări, o face nu sub un program prestabilit, ci în raport cu nevoile acestuia, care nu sunt țărmurite ca timp.
Altfel spus, interesul minorului este să aibă un tată tot timpul, astfel nefiind în interesul minorei învoiala având ca obiect ca obiect desfăşurarea relaţiei personale minoră/tată conform unui program de vizită.
Nu neg, totuși, că o atare perspectivă este parțial utopică, fiind o sarcină aparte asupra mamei, deoarece, chiar dacă a divorțat, poate fi șicanată de fostul soț, care are posibilitatea să facă un abuz de drept în ceea ce privește ocrotirea părintească...Oricum, abuzurile pot fi lămurite de către instanța de tutelă.
Concluzionând, astfel văd hotărârea dată: în momentul în care se alege de comun acord o custodie comună, limitarea ocrotirii părintești după un program de vizitare - în mod practic aceasta va fi modalitatea de exercitare a custodiei - este în contra scopului custoriei comune, interesul minorului.
Caci, din nefericire, din modul de constructie a acelei "motivari" rezulta ca nu interesul minorei i-a durut, ci ideea de "prestabilire".
~ final discuție ~