clauza de confidentialitate

1.Clauza de confidentialitate face parte dintre cluazele specifice care , in conformitate cu dispozitiile Codului muncii art.20, pot fi negociate şi cuprinse în contractul individual de muncă. Deci, aceasta trebuia sa fie prevazuta in c.i.m. la negocierea si semnarea acestuia. In acest sens opereaza si prevederile urmatoare din Codul muncii:
Art. 26.
(1) Prin clauza de confidenţialitate părţile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă şi după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informaţii de care au luat cunoştinţă în timpul executării contractului, în condiţiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă.
(2) Nerespectarea acestei clauze de către oricare dintre părţi atrage obligarea celui în culpă la plata de daune-interese.

2.Persoana in cauza nu poate fi obligata sa semneze acest contract - banuiesc ca este vorba de un act aditional la c.i.m. -in contrapartida cu acceptarea demisiei de catre angajator, deoarece, in temeiul art.79 din Codul muncii alin.1) "Prin demisie se înţelege actul unilateral de voinţă a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz."
Deci, nu are nevoie de aprobarea angajatorului ca sa demisioneze.

1. Se pare ca e vorba de neconcurenta, nu de confidentialitate.
2. Sa nu semneze nici un contract de neconcurenta dupa ce a luat hotararea sa demisioneze.
3. Sa nu se sperie de amenintari. Angajatorul este in disperare de cauza si recurge la astfel de gesturi. Este si vina salariatului ca i-a spus ce vrea sa faca.
4. Ca sa fie functionala clauza de neconcurenta trebuia sa fie respectate art.21-24 din Codul muncii:

Art. 21. - (1) La incheierea contractului individual de munca sau pe parcursul executarii acestuia, partile pot negocia si cuprinde in contract o clauza de neconcurenta prin care salariatul sa fie obligat ca dupa incetarea contractului sa nu presteze, in interes propriu sau al unui tert, o activitate care se afla in concurenta cu cea prestata la angajatorul sau, in schimbul unei indemnizatii de neconcurenta lunare pe care angajatorul se obliga sa o plateasca pe toata perioada de neconcurenta.
(2) Clauza de neconcurenta isi produce efectele numai daca in cuprinsul contractului individual de munca sunt prevazute in mod concret activitatile ce sunt interzise salariatului la data incetarii contractului, cuantumul indemnizatiei de neconcurenta lunare, perioada pentru care isi produce efectele clauza de neconcurenta, tertii in favoarea carora se interzice prestarea activitatii, precum si aria geografica unde salariatul poate fi in reala competitie cu angajatorul.
(3) Indemnizatia de neconcurenta lunara datorata salariatului nu este de natura salariala, se negociaza si este de cel putin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei incetarii contractului individual de munca sau, in cazul in care durata contractului individual de munca a fost mai mica de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.
(4) Indemnizatia de neconcurenta reprezinta o cheltuiala efectuata de angajator, este deductibila la calculul profitului impozabil si se impoziteaza la persoana fizica beneficiara, potrivit legii.


Art. 22. - (1) Clauza de neconcurenta isi poate produce efectele pentru o perioada de maximum 2 ani de la data incetarii contractului individual de munca.
(2) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile in cazurile in care incetarea contractului individual de munca s-a produs de drept, cu exceptia cazurilor prevazute la art. 56 lit. d), f), g), h) si j), ori a intervenit din initiativa angajatorului pentru motive care nu tin de persoana salariatului.


Art. 23. - (1) Clauza de neconcurenta nu poate avea ca efect interzicerea in mod absolut a exercitarii profesiei salariatului sau a specializarii pe care o detine.
(2) La sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial pentru munca instanta competenta poate diminua efectele clauzei de neconcurenta.
Art. 24. - In cazul nerespectarii, cu vinovatie, a clauzei de neconcurenta salariatul poate fi obligat la restituirea indemnizatiei si, dupa caz, la daune-interese corespunzatoare prejudiciului pe care l-a produs angajatorului.

5. In concluzie, daca nu a fost incheiat un act aditional la CIM prin care sa se convina, de comun acord, asupra clauzei de neconcurenta, salariatul nu are de ce sa-si faca probleme. Sa demisioneze, sa-si faca firma sa si sa-l lase pe fostul angajator sa faca ce vrea el.
6. Daca totusi angajatorul il da in judecata, sa-si ia un avocat pe dreptul muncii care stie sa-l apere.
Mult succes!

1. Nimeni nu-l poate împiedica să-şi dea demisia. Aceasta e un act unilateral de voinţă, care nu implică aprobare sau refuz din partea nimănui. Se pune doar problema probei comunicării notificării scrise privind demisia. În practică, se rezolvă printr-un fax cu confirmare de primire trimis angajatorului. De la acel moment, legal, începe să curgă termenul de preaviz (15 zile calendaristice pentru funcţii de execuţie). După acest termen contractul încetează, angajatorul având obligaţia de a depune la ITM toate actele relevante pentru această împrejurare.

2. Orice act între părţi trebuie semnat numai dacă există un acord liber consimţit al lor. Are dreptul să refuze semnarea contractului de neconcurenţă. Deşi e greu de probat, dacă deja a semnat un astfel de act, poate invoca în instanţă viciul de consimţământ al violenţei (constrângerea fizică sau psihică pentru încheierea unui act care, altfel, nu ar fi fost încheiat). Dacă un astfel de viciu este dovedit, actul afectat este declarat nul şi nu poate produce nici un efect.

Spuneţi că acel act în alb nu prevedea nici o indemnizaţie. Or, legea stabileşte imperativ că indemnizaţia nu poate fi mai mică de 50% din media ultimelor venituri brute lunare (v. art. 21 (2)-(3) din Codul muncii). În lipsa unei asemenea clauze, întreg actul privind neconcurenţa este lipsit de efecte.

Pericolul e altul: în mod normal, o clauză de neconcurenţă e convenită în cadrul dat de existenţa unui contract de muncă. Atunci este perfect aplicabil Codul muncii (prevederile menţionate şi de tudorvaleriu). Dacă, însă, un astfel de act este încheiat după încetarea contractului de muncă, el nu se mai supune legislaţiei muncii, aplicabil fiind dreptul comun (v. Codul civil) care nu impune restricţii privind încheierea unor contracte de neconcurenţă (chiar lipsite de o contraprestaţie). În acea ipoteză ar fi mult mai greu de desfiinţat un astfel de act.

3. Ameninţările cu judecata sau controalele pot să fie ignorate. Ar fi bine să poată înregistra astfel de ameninţări pentru a le întoarce elegant împotriva celui care le face şi împotriva celor care ar acţiona la "comanda" sa. În mod normal, garda financiară (şi orice altă instituţie publică) nu ar trebui să controleze la "îndemnuri" neoficiale, ci la sesizări semnate şi conţinând indicii reale privind încălcări ale legii.

În birocraţia de la noi este greu să scapi de un control (făcut "la sânge") fără să primeşti vreo sancţiune. Sunt incredibil de multe norme pe care nici măcar cei puşi să le aplice nu le cunosc în totalitate - tocmai acesta e riscul: să se găsească un nod în papură şi să fie date amenzi suficient de dure pentru a pune în genunchi o firmă aflată la început. Asta, totuşi, nu trebuie să-l facă pe prietenul dvs. să dea înapoi. Afacerile înseamnă risc, încăpăţânare, curaj, tactică, dorinţă de a se lua în piept cu toată lumea, dacă trebuie etc.; are nevoie de toate acestea pentru a reuşi ceva.