Folosinta, reprezinta posibilitatea pe care o are o persoana, in puterea unui drept-in speta cel de coproprietar, de a intrebuinta sau de a beneficia ce acel bun al sau,
Aceast drept de folosinta, de regula apartine proprietarului bunului, insa este posibil a apartine si unei alte persoane decat acestuia, respectiv coproprietarului,comodatarului, uzufructuarului, etc., insa, de regula caracterizeaza dreptul de proprietate, deoarece folosinta, alaturi de posesie si dispozitie formeaza „continutul/substanta” dreptului de proprietate.
Pornind de la faptul ca folosinta este un atribut al proprietatii, si cum proprietatea este inviolabila, ea neputand fi incalcata de nimeni, se prezuma ca nicio persoana nu poate fi lipsita de folosinta bunului sau in afara situatiilor dispuse de autoritatea in drept, deoarece in caz contrar ar insemna sa se incalce insasi dreptul sau de proprietate.
In practica nu putine sunt situatiile in care, titularii dreptului (de proprietate sau, a unui alt drept) sunt lipsiti de folosinta, stapanirea efectiva a bunului lor (ori pe care au dreptul de a-l folosi), aceasta ca urmare a unor acte ilicite de deposedare, ori refuz de acord de folosire,
savarsit de catre o alta persoana.
Fapta de a lipsi o persoana de folosinta bunului sau – se situeaza in sfera ilicitului, fiind fara echivoc un act nelegal, prin urmare, din perspectiva legii civile, ea este socotita drept o „fapta ilicita cauzatoare de prejudicii„, intrand in sfera ilicitului civil, ceea ce nu exclude ca, aceeasi fapta, sa poata fi cuprinsa si in sfera ilicitului penal, respectiv sa fie considerata drept infractiune, caz in care persoana vinovata va raspunde si din punct de vedere penal.
Or, fapta, de a lipsi persoana indreptatita, de folosinta bunului sau, este direct vatamatoare acesteia, incalcandu-i-se, prin urmare, un drept, respectiv acela in puterea caruia avea posibilitatea/facultatea de a se folosi de bunul respectiv.
Retinand caracterul ilicit al faptei, ne situam in planul raspunderii civil delictuale, determinata tocmai de caracterul ilicit al faptei, in conditiile in care art. 998 din Codul Civil stipuleaza in mod expres, aceea ca:orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe cel din a carui greseala s-a ocazionat, a-l reparea”.
Persoana vatamata prin aceasta fapta ilicita, respectiv coproprietarul care a fost lipsit de folosinta bunului sau, va putea solicita acoperirea prejudiciului cauzat prin acesta, mai precis, ca cel ce a savarsit – o sa fie tinut a platii acestuia, contravaloarea, asa-numitei lipsei de folosinta.
De regula, lipsa de folosinta se evalueze, tinand cont de pretul chiriilor (cedarii de folosinta) pentru imobile similare, caz in care, de cele mai multe ori, este necesara efectuarea unei expertize imobiliare, care sa determine valoarea acestei „lipse de folosinta”.
In legatura cu intinderea obligatiei de acoperire a prejudiciului, aceasta se stabileste in asa maniera incat, intre prejudiciu si despagubirile acordate, sa existe identitate, fara a se tine cont de starea materiala a autorului faptei, ori de posibilitatea acestuia de a acoperi acest prejudiciu.
Regula acoperirii integrale a prejudiciului, impune concluzia ca se pot acorda despagubiri nu numai pentru prejudiciul efectiv =lipsa de folosinta, dar si pentru beneficiul nerealizat de victima, de pilda, pentru cazul in care acel spatiu avea o anumita destinatie, ce aducea victimei un anumit beneficiu suplimentar, decat simpla folosinta.
Pe langa despagubirile eventual care pot fi dispuse de catre instanta de judecata ,autorul faptei poate sa fie obligat de catre instanta de judecata la obligarea platii cheltuielilor ocazionate de acel proces= taxa de timbru, onorariu avocat, precum si alte cheltuieli avansate de catre coproprietar parte vatamata .