Esti tata? Ai obtinut drept de vizitare sau drept de crestere si educare ?

Pentru D-nul Lasoschi:

Da, am cerut de vineri pana duminica si o luna in vacanta de vara a copilului.

Pentru razvan38:

Multumesc pentru faptul ca mi-ati dat un exemplu. Asta este un lucru incurajator, cu toate ca din tot ce ati descris singurul luru care consider ca a contribuit la usurinta obtinerii copilului a fost ca mama a renuntat. Dar indiferent care au fost detaliile exemplul dvs este un exemplu pozitiv intr-un ocean de exemple negative.
As fi doar curios in ce localitate sa- intamplat asta? Banuiesc ca in Bucuresti si nu in provincie ?

Daca copilulu va cunoaste si e obisnuit cu dvs ar trebui sa obtineti dreptul de a lua la domiciliul dvs minorul in weekenduri.
Pana la urma nu e mare lucru dar depinde peste ce instanta dati.
In opinia mea aveti sanse de 80% sa prindeti o instanta rationala.
Daca nimeriti la o instanta cu tendinte de discriminare veti putea obtine dreptul in recurs.

avocat Claudiu Lascoschi

S-a intamplat in anul 2004 in Ploiesti.Se poate sa fie asa cum spuneti,ca renuntarea mamei a contat,dar nu avea cum sa-i ofere conditii mai bune de educatie,nu avea o locuinta stabila,ar fi trebuit sa isi inchirieze in Ploiesti unde invata fata iar ea nu a avut munca decat vreo 5-6 luni in 14 ani.Oricum nu ma dadeam batut daca nu imi era incredintata,as fi cerut autoritatii tutelare sa-i verifice conditiile,as fi urmarit-o pas cu pas.Sa fiu bine inteles,daca putea sa-i ofere conditii mai bune renuntam eu din primul moment si acceptam conditiile impuse.Dar cei 4 ani care au trecut au demonstrat ca am procedat corect pentru ca in momentul de fata "mama" nu-si mai suna fata nici de ziua ei,s-a maritat cu un detinut pe care l-a cunoscut doar prin convorbiri telefonice( cununia a avut loc la penitenciar) iar cand acesta a iesit a divortat.In prezent traieste cu un alt fost detinut pe care l-a cunoscut in timp ce-si vizita sotul arestat.O intreaga telenovela. Ce mediu propice educatie avea fata?Ca sa trag o concluzie,merita orice sacrificiu lupta dar binele copilului sa primeze,nu orgoliul.

Curtea de apel Bucuresti, sectia a III- a civila si pentru cauze cu minori si familie, deciyia nr. 2116 din 15 noiembrie 2006

Un program de vizitare numai la domiciliul copilului din Romania, poate fi acceptat numai ca premisa a retabilirii relatiei parinte-copil, a apropierii copilului de parintele sau. Pe termen lung insa nu poate fi acceptat ca un astfel de program este de natura sa asigure pastrarea legaturilor parintesti in sensul urmarit de dispozitiile legale, ci dimpotriva, indepartarea de copil , cu posibile efecte negative pentru dezvoltarea psihica, morala, sociala a copilului, vizitarea minorului numai in prezenta mamai si numai la domiciliul acesteia nefiind suficienta pentru dezvoltarea unor legaturi normale intre tata si fiu.

De asemenea, fata de varsta minorului - 7 ani - si conditiile morale si materiale oferite de tata, in mod corect tribunalul a apreciat ca nu i se creaza o trauma prin aceea ca poate fi luat de tata in Italia. Recurenta (mama) nu a depus in recurs acte noi care sa faca dovada contrarie, respectiv ca intimatul nu ofera astfel de conditii sau ca prin deplasarea minorului in Italia s-ar pune in pericol sanatate fizica si psihica a minorului.

In hotararea ce fusese atacata (a tribunalului) cu recurs la Curtea de Apel gasim si urmatoarea argumentatie

Faptul ca tatal ar fi homosexual nu ar putea CHIAR DOVEDIT, sa justifice, prin el insusi o limitare a exercitarii dreptului sau de a avea legaturi personale cu copilul, fiind de natura pur discriminatorie in lipsa oricarui element concret care sa fi demonstrat influenta negativa a educatiei si sanatatii copilului"

Concluzie:
Haideti sa nu mai batem campii (fara argumente) cum ca instantele discrimineaza tatii.
Cel ce spune asta fara nici un argument /exemplu concret, ori nu stie despre ce vorbeste, ori (daca se da consultant) n-a avut ori n-a mai citit practica judiciara de la terminarea facultatii.

In cauza expusa, mama nu numai ca s-a opus, ba chiar s-a straduit cu vehementa sa schime horararea (in recurs) dar n-a avut succes.

Pentru D-na Romascanu:

Exemplul este mai mult decat elocvent ca mai sunt si sentinte care se dau in favoarea tatilor. Ceea ce este foarte bine si contribuie la schimbarea convingerii mele ca nu este chiar asa. Totusi, am o singura intrebare :

DE CE ATI AJUNS LA CURTEA DE APEL (APROX 3-4 ANI) SI NU ATI OBTINUT ACEASTA DECIZIE DUPA NUMAI 6 LUNI LA JUDECATORIE ?