Promitentul-vinzator este chemat in judecata de promitentul-cumparator, acesta din urma solicitind instantei sa pronunte o hotarire care sa tina loc de contract autentic de vanzare-cumparare ( in speta este vorba de un teren ). Promitentul-vinzator nu se prezinta deoarece stie ca promitentul-cumparator nu si-a indeplinit obligatia de plata. Ce decide instanta X ?
Redau mai jos considerentul sentintei instantei X :
„Actiunea se impune a fi admisa chiar in ipoteza in care pretul – oricare ar fi fost acesta – nu ar fi fost platit in intregime. In consecinta, in baza art.1295 alin.1 C.civ., instanta va „perfecta” vanzarea dintre parti, parata avand posibilitatea – in eventualitatea in care ar invoca neplata pretului in totalitate - fie sa ceara executarea silita a obligatiei de plata, fie sa solicite rezolutionea contractului de vanzare-cumparare.”
Corect. Pîrîtul nu avea decît să se prezinte în instanţă şi să invoce excepţia de neexecutare a contractului - respectiv neplata preţului conform prevederilor contractuale.
Instanţa nu este chemată să invoce excepţia din oficiu, acestă excepţie nefiind de ordine publică. Doar dacă ar fi existat în cuprinsul antecontractului un pact comisoriu expres, prin care părţile să fi stabilit că neplata preţului pînă la un anumit termen duce la desfiinţarea de plin drept, fără punere în întîrziere, a antecontractului, instanţa ar fi putut decide că antecontractul a fost desfiinţat, conform voinţei părţilor, la expirarea termenului de plată şi că el nu mai poate produce efecte juridice.
Pîrîtul a pierdut pe mîna lui, cum s-ar spune, deoarece nu a înţeles să se apere împotriva pretenţiilor reclamantului.
De ce trebuie sa consideram ca avem un regim de exceptie procedurala aici ? Instanta este tinuta sa administreze toate probele necesare deplinei lamuriri a pricinii deduse judecatii, nu ?
Daca din probe rezulta ca pretul nu a fost platit de cumparator si nu are nici un termen de plata (termenul poate avea diverse forme, functie de conventia initiala si de faptele ulterioare – fara termen, in termenul convenit, cu termen depasit, cu termen stabilit de instanta-, dar precizarea nu este utila spetei, deoarece nu o modifica in fond), atunci poate instanta sa forteze vanzatorul sa predea lucrul?
Lamurirea de catre instanta a realizarii de catre cumparator la principalei sale obligatii sa fie o cestiune de exceptie, sau o obligatie a instantei, chiar independenta de vointa partilor ?
Stimate domn, daca pozitia instantei X ar fi legala, atunci avem o lege care consfiinteste imbogatirea fara justa cauza. Ce coada de mafioti o sa se faca la portile instantei X ! Ce mod legal s-a descoperit sa mituiesti ! Mafiotul sau interpusul lui promite ca vinde o casa de 1 milion de euro ( ca sa dau un exemplu modest ) catre “cine trebuie” . “Cine trebuie” nu plateste milionul, dar il da in judecata pe promitentul-vinzator. Promitentul vinzator se va prezenta in instanta ? Cred ca nu, caci nu are nici un interes “ sa se apere”. Instanta vede ca pretul nu a fost platit, dar atribuie imobilul promitentului-cumparator. Veti spune ca promitentul vinzator poate cere executarea silita a obligatiei de plata sau rezolutiunea contractului. Sigur ca da, dar numai daca vrea. Si daca si termenul de prescriptie s-a scurs, uite asa, cu respectarea deplina a legii, “cine trebuie” are o casa de un milion de euro. Fara justa cauza, dar legal ! Daca are nevoie de bani si nu de casa, atunci vinde casa ( cui? pai tot unui interpus, dar de data asta cumparatorul plateste rapid toata suma ). Cu o singura conditie : cauza sa fie in competenta instantei X.
Eu cred sincer ca nu asa functioneaza toate instantele din Romania. Caci ar fi un mare dezastru ca situatia sa fie generala. Inca sper ca vorbim de un "accident" izolat.
Art 967 C. civ.
Conventia e valabila, cu toate ca cauza (pana si cacofonia asta e cat se poate de "legala") nu e expresa.
Cauza e prezumata pana la dovada contrara.
N-are decat onor parchetul si ale muulte institutii de gen (ca am creat atatea de nu mai stim care cu ce se ocupa) sa-si bage nasul si sa se preocupe de demontarea ilegalitatilor. Nu putem cere instantei civile sa plece de la o prezumtie de cauza ilegala pentru a-l sanctiona pe Gheorghe (un promitent cumparator cinstit) doar pentru ca stie ca imaginatia altor romani e nelimitata.... Chiar daca ar fi convinsa ca operatiunea ascunde o ilegalitate, convingerea ei nu tine loc de dovada.
O fi conventia valabila, nu zic nu. Nici nu m-am legat de valabitatea conventiei. Am zis ca instanta este tinuta de prevederile art.1322 C.Civ si nu are cum sa oblige vanzatorul sa predea lucrul daca cumparatorul nu plateste pretul sau nu are un termen pentru plata. Chiar si in cazul in care lucrul se cere pentru cauze de utilitate publica, prin procedura exproprierii, tot se cere ca despagubirea sa fie prealabila preluarii titlului.
Eu nu mai nteleg nimic..
Deci: vorbim sau nu despre obligatia de a incheia un contract, obligatie asumata printr-un alt contact numit promisiune? Bon!
X promite sa vanda lui Z dar nu se tine de promisiune... Z il da in judecata ca sa obtina hotarare care sa tina loc de vanzare... Instanta analizeaza din oficiu numai chestiunile de ordine publica legate de promisiune, nu o intereseaza vreo aparare de ordine privata ca nu e treaba ei sa-si bage nasul. Vede ca totul e ok din punctul de vedere a normelor imperative, promisiunea e valabila, da-i bataie, obliga-l pe X sa si-o execute! Ca n-are instanta ce face altfel...
E legata de maini atata timp cat pe X nu-l intereseaza, nu trimite o nota scrisa, o intampinare etc. la dosar, ca sa faca si instanta? Sa intre in papucii lui X?
Sa intelegem ca instanta e pusa acolo sa apere ordinea publica si nu altceva...
Cauza e legala, exceptia de neexecutare nu e de odrine publica, =D> pentru instanta! Lipsa de diligenta se plateste! Nu poti sta acasa cu mainile in buzunar si sa castigi!
In rest, aud mai apoi ca instanta de fapt nu a pronuntat o hotarare care sa tina loc de vanzare, ci l-a obligat pe X sa predea lucrul... Deci despre ce vorbim aici? Vanzarea era deja incheiata? Era vreun capat subsecvent de cerere?
Ca vanzarea nu e un act solemn si se incheie prin acordul de vointa al partilor, chiar daca bunul nu se va fi predat si pretul nu se va fi platit. Deci, din nou: la ce o interesa pe instanta daca s-a achitat pretul? Cum achiti pretul vanzarii unui om care nu vrea sa-ti vanda? :O Ce era sa faca acel cumparator?
O consemnare la CEC in cel mai diligent caz... dar de ce sa nu astepte sa-si ceara vanzatorul banii? Sau sa-si vada actul incheiat?
Cu exemplul ala, mi s-a facut rau...
De ce sa incheie mafiotul o promisiune de vanzare ca mai apoi o instanta sa pronunte vanzarea si mafiotul sa nu-si mai ceara banii... Daca poate incheia direct o vanzare si sa nu-si ceara banii? :-/
Asa incat, ce sa facem? Sa cerem plata pretului inainte de frica mafiotilor? Ca-mi seamana cu drobul de sare asta...
Aia cu utilitatea publica nu se compara cu actul intre persoane private... e exagerat si din punct de vedere al ratiunii de ordine publica a despagubirii statului si din punct de vedere a regimului juridic aplicabil...
Pe scurt: nu are de-a face prefectura cu vreun castravete de-ai mei din boxa...
Bineinteles ca sunt numai unele spicuiri din parerile mele si, la fel cum le-ai facut colegilor, imi poti spune cat ma insel. Ideea e ca, daca imi raspunzi, te rog sa-mi si explici la ce situatie ne referim: incheierea unui contract de vanzare, predarea lucrului sau ce?
avocatnet.ro explicăm legislația
romascanu, moderator
sonia.maria