Concesiune

definitie:

(dr. civ.) - este acel drept real care confera titularului dreptul de a intrebuinta bunul potrivit naturii ori destinatiei sale, de a-l folosi si de a dispune de el in mod exclusiv si perpetuu, in cadrul si cu respectarea legislatiei in vigoare. Drept aparat de Constitutia Romaniei, Codul civil si diverse legi. Potrivit art. 480 din Codul civil “proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege”. Art. 135 al Constitutiei stabileste ca proprietatea este publica sau privata. Proprietatea privata, este, in conditiile legii, inviolabila. Notiunea de proprietate se extinde atat asupra lucrurilor corporale (proprietate mobiliara sau imobiliara) cat si a celor necorporale (proprietatea intelectuala, proprietatea numelui etc.). Atributele proprietatii: dreptul de a te servi de lucru; dreptul de folosinta, de fructe si venituri; dreptul de a dispune de lucru.

Concesiune:

definitie:

(dr. adm.) - O conventie intre stat si concesionar prin care ultimul capata dreptul de a exploata terenuri petroliere, miniere, intreprinderi etc. apartinand statului (proprietatii publice). Potrivit art. 135, alin. 5 din Constitutia Romaniei bunurile proprietate publica ce apartin statului (bogatiile subsolului, caile de comunicatie, marea teritoriala etc.) pot fi concesionate, inchiriate sau date in administrare regiilor autonome, in conditiile legii. Concesiunea poate fi acordata in forme diferite. Concesionarea se face in baza unui contract prin care o persoana, numita concedent, transmite pentru o perioada determinata, unei alte persoane, numita concesionar, care actioneaza pe riscul si pe raspunderea sa, dreptul si obligatia de exploatare a unui bun, a unei activitati sau a unui serviciu public, in schimbul unei redevente