anjinsan a scris:
Revin cu o precizare din motivarea sentintei civile din care am citat mai sus: "Nerespectarea interdictiei cu privire la vanzarea intre soti, duce la nulitatea aboluta a contractului , anularea putand fi ceruta de oricare dintre soti, de mostenitorii ocrotiti sau de creditori, fara a fi obligati sa dovedeasca fraudarea drepturilor"
In concluzie, cred ca vorbim de o nulitate absoluta si nu de o nulitate relativa, cu toate consecintele care decurg de aici.
În ceea ce priveste, al doilea aspect, cel referitor la darea in plata, cred ca nu e admisibila deoarece si in aceasta situaţie ne-am afla tot in prezenta unei cesiuni de parti sociale (adica o vanzare) cu singura deosebire ca pretul cesiunii il reprezinta o dare in plata.
Dacă aşa sună motivarea sentinţei civile, atunci cel care a scris motivarea ar trebui să ştie că, acolo unde este vorba despre nulitatea absolută, nu se cere anularea, ci doar constatarea nulităţii. Actul nul absolut nu poate face obiectul anulării de către instanţa de judecată, aşa cum este cazul actului lovit de nulitate relativă. Apoi, regimul nulităţii absolute diferă de cel al nulităţii relative prin aceea că nulitatea absolută poate fi invocată nu numai de către cei interesaţi, ci şi de instanţă, din oficiu, instanţa putînd constata nulitatea absolută a unui act juridic chiar fără ca părţile să o sesizeze, spre deosebire de nulitatea relativă, în cazul căreia instanţa anulează actul (nu constată că este nul) şi asta doar la cerere.
De altfel, nu sunt singurul care susţine că actele de vînzare între soţi sunt anulabile, nu lovite de nulitate absolută.