Stimat forumist,
Deși nu cunosc speța dvs, strict ca principiu, ar trebui să luați în calcul și prevederile Art. 278 ind. 1 Cod procedură penală -Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată
Din start, aceasta poate asigura o cale eficientă de atac în dreptul român și ar trebui utilizată înainte de inițierea unei aplicații CEDO.
După respingerea plângerii făcute conform art. 275–278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.
Vedeți și articolele următoare.
Din câte cunosc, o astfel de soluție este definitivă, și nu mai există recurs, fiind abrogat de Mica Reformă, dar plângerea în sine nu este abrogată, constituind, în înțelesul Convenției,
o cale de atac utilă, care se cere a fi epuizată.
Cu stimă
Stimat forumist,
Dacă dvs considerați că a fost încălcat Art. 3 al Convenției sub aspect procedural - o astfel de încălcare reiese din întrebarea dvs - și întruniți condițiile de admisibilitate a unei cereri CEDO, inițiați o aplicație. Termenul de 6 luni nu curge de la producerea evenimentului, ci de la epuizarea căilor eficiente de atac - plângerea sus-menționată, ca principiu.
Cu stimă