Dreptul de preemtiune cf. art. 1828 din Codul civil?

Titularul contractului de inchiriere poate beneficia de acest drept de preemtiune daca si-a executat obligatiile ce-i reveneau prin contract respectiv plata chiriei precum si altele. Nerespectarea dreptului de preemtiune atrage nulitatea relativă, astfel incat, chiriasul poate invoca acest drept in justitie, legiuitorul conferind calitatea procesuala activa chiriasului.
Orice contract incheiat cu nesocotirea dreptului de preemtiune poate fi anulat si pot fi percepute daune interese.
Nu este necesar stipulatia in mod expres a dreptului de preemtiune in contract întrucât dreptul izvoraste din lege.

Vedeti daca va incadrati si in conditiile impuse de art. 132 din Legea 71 de punere in aplicare a noului Cod Civil:

"Art. 132
Dreptul de preferinţă al chiriaşului prevăzut la art. 1.828 din Codul civil se aplică pentru orice contract de închiriere încheiat în legătură cu aceeaşi locuinţă sau cu o parte din aceasta:
a) după cel mult 3 luni de la încetarea contractului de închiriere, dacă durata acestuia a fost mai mare de un an;
b) după cel mult o lună de la încetarea contractului de închiriere, dacă durata acestuia a fost mai mare sau egală cu o lună;
c) după cel mult 3 zile de la încetarea contractului de închiriere, dacă durata acestuia a fost mai mică de o lună."

Intradevar, insa art.132 din Legea nr.71, se refera doar la prima ipoteza din art. 1.828 Cod civil, aceea a dreptului de "preferinta" al chiriasului la inchiriere...eu am pus in discutie tocmai cea de-a doua ipoteza (art. 1.828 alin.2 Cod civil) si anume a dreptului de vanzare al chiriasului in cazul vanzarii!...
:coffee:Astept si alte opinii in legatura cu interpretarea acestei prevederi legale, respectiv art. 1.828 alin.2 Cod civil

Avand in vedere prevederile art 1828 CC si ale art. 1730 coroborate cu abrogarea din OUG 40/99 a prevederilor referitoare la dreptul de preemptiune a chiriasului la vanzarea imobilului cu destinatie de locuinta in care este chirias, ne duce la concluzia ca acest chirias nu ar mai avea drept de preemptiune la vanzarea respective locuinte?
Faptul ca art 1828, (care la alin 1 vorbeste despre dreptul de preferinta al chiriasului la o noua inchiriere), alin 2 prevede ca “dispozitiile referitoare la dreptul de preemptiune in materia vazarii sunt aplicabile in mod corespunzator, aceasta inseamna ca acest drept de preemptiune se aplica chiriasului in cazul vanzarii locuintei?
Luand in considerare prevederile art 1730 alin 2 care stipuleaza ca dispozitiile prezentului cod privitoare la dreptul de preempitune sunt aplicabile numai daca prin lege sau contract nu se stabileste altfel”, consideram ca art. 1828 alin 2 se interpreteaza in sensul acordarii chiriasului a dreptului de preemptiune in virtutea legii.
Deci, cu toate ca aceste prevederi au fost abrogate din OUG40/99, consideram ca art. 1828 alin 2 face referire la acordarea dreptului de preemptiune chiriasului, la cumpararea locuintei al carei chirias este.
Deci chiriasul are un drept de preemptiune la vanzarea locuintei a carui chirias este chiar daca acest drept nu este stipulat expres in contract.
Imi pun totusi intrebarea: Se poate ca, in virtutea art 1730 alin 2 sa se stipuleze in contractul de inchiriere ca chiriasul NU are drept de preemptiune in cazul vanzarii respectivei locuinte?

De fapt, art 1828 alin 2 se referea la exercitarea dreptului despre care vorbeste acel articol, adica la dreptul de preferinta al chiriasului la inchiriere, si nu la dreptul de preemptiune, deci chiriasul nu beneficiaza de un drept de preemptiune in bazacelui articol. Dreptul de preemptiune trebuie stipulat in contractul de inchiriere pentru a beneficia de el.