Am 24 de ani si din data de 3 mai am depus actele de divort. Am un baietel de 1 an si 8 luni. Nu reusesc sa ajung la comun acord cu sotul meu de nici o culoare. La inceput ma santaja ca daca nu ii dau lucrurile inapoi nu imi da copilul (verigheta si inelul de logodna). Si asa a si facut. Zile intregi a refuzat sa imi dea copilul. Mentionez ca el este in concediu de crestere al copilului, pt ca eu nu am lucrat in momentul acela si a spus ca el v-a sta acasa sa ma ajute cu copilul. Asta nu s-a intamplat desigur, pt ca ajutorul lui a fost minim. Eu locuiesc cu tatal meu si abia de 7 luni am terminat camera in care stau eu. Refuza si atunci sa imi dea copilul peste noapte. In momentul de fata am ajuns la un compromis: 1 saptamana la mine si 1 la el sta copilul. Eu si lucrez dar ma ajuta bunica, verisoara si matusa mea in orele care le petrec la lucru cu piticul. Am un program flexibil si nu lucrez mereu. El in schimb cu toate ca este in acest concediu nu sta cu copilul ci il lasa cu maicasa mereu si el umbla sa se distreze, respectiv mai "lucreaza". Cand nu ii place ceva vine si face scandal, Cand el face o greseala legata de copil tot el este cu nasul pe sus si face scandal. Imi cere jumatate din alocatie. Nu mi-a dat nici 10 bani pt cresterea copilului cu toate ca sta numai 2 sapt pe luna la el si banii ii ia. O luna intreaga a stat la mine copilul si situatia a fost aceeasi. A refuzat sa imi dea orice la el si a trebuit sa ii cumpar tot din nou la copil incepand de la sosete, haine si papuci. La 16 ani am avut tulburari de comportament (in opinia specialistilor: rebeliune si nimic mai grav) am urmat un tratament si de atunci nu am mai avut probleme. Acum ei ameninta ca vor cere o exepertiza psihologica ( in cuvinte de genul: sa o vada un doctor ca nu are toate la cap si nu ii capabila sa il creasca pe copil). Cand il aduc de la ei , copilul mereu are probleme : scaunul dereglat, voma, vanatai si iritatii. Cand pleaca de la mine nu mai are nici o problema. Nu il bat, dar nu au grija ei deloc cand se joaca si din acest motiv este mereu vanat. Momentan eu am o relatie de 5 luni cu un baiat care in perioada cand era minor a avut ceva probleme cu legea, dar de atunci au trecut mai bine de 3 ani si nu este in vizorul politiei. A fost ceva legat de droguri. Are un serviciu stabil si sincer petrece mai mult timp cu fiul meu si este ocupat de educarea lui mai mult decat propriul tata. Din nou familia asta din care am facut parte, ameninta ca eu nu voi primi niciodata copilul cat timp am o relatie cu baiatul acesta. Sincer nu neaparat ca sunt speriata dar m-au bagat in ceata si nu mai stiu ce sa fac, ce drepturi am si ce legi ar trebui sa vad ca sa imi dau seama ce este de facut de acum inainte. Va rog sa imi dati un sfat. Va multumesc.
Momentan suntem la intelegere verbala (care in afara de programul saptamanal, este un dezastru pe plan conversational). Nu am avut de ales. Ultima infatisare a fost in 20 si ceva iunie. Din cate am inteles mai sunt cateva procese in iulie dupa care nu se mai judeca si de asta ne-au amanat pana atunci. Mi se pare o aberatie sa tragi de un divort jumatate de an. Trebuie stabilita doar custodia si programul de vizitare. In rest nu avem nimic de impartit. In 27 septembrie este infatisare cu martori din partea amandurora. El lupta ca sa obtina custodia pt mama lui care se crede mama copilului meu si il invata sa ii spune "mami" ceea ce ma deranjeaza. Dar astea sunt detalii. Motivul principal al divortului este mama lui de care nici viata noastra sexuala nu a fost un secret. Nu mi s-a parut ceva normal Si in momentul in care am ajuns in ridicol am considerat ca gluma asta numita "casatorie" e cazul sa se incheie.