Stimata admin, subiectul s-a epuizat, ne-am descarcat fiecare cum a putut, multumesc pentru ingaduinta dar... sincer... unde e atacul (sau cine se ataca?) si care e persoana? Mi se pare firesc ca in orice dezbatere sa existe si un episod conflictual (de idei), care ar trebui apreciate obiectiv la nivelul la care unii dintre noi sau chiar noi toti ne pretindem a fi. In plus, profesia de avocat nu este nebunia de pe lume; asta o spun pentru a atenua cat de cat figurile" din capul unor maimute paroase care se cred buricul pamantului si care au intrat in avocatura " din contra". Deci...n-am atacat pe nimeni, jur!
2 la mana, este imposibil sa ma convingeti, oricat v-ati dori treaba asta, ca x, postand mesajul de discreditare ca Bota face si Bota drege si link-ul catre www., a facut aceasta pentru a informa pe yzw samd despre cat de rau sau cat de bun este BOta sau oricare altul.. IN consecinta...am venit cu lamuriri, NU AM DEZINFORMAT, am adus si un link pe care probabil traditionaliilor le-a fost interzis sa-l vada pentru ca probabil foarte multi nu stiu povestea BIR (Banca Intl a Religiilor), foarte multi nu stiu povestea CAA. Prin acel link am vrut sa arat si eu un alt adevar despre nea Zamfi cel ales pe functie de baiat bun dar de fapt...pot sa zic?... Ma rog, nu ma erijez in "punct de informare istorica" si nici nu doresc, dinn politete, sa se simta cineva frustrat din cauza lipsei de informatie. Apropos...din 24 de ore dorm maxim 5. Voi?
Admin draga, site-ul este super util, educativ, practic, de nota 200 dar pe forum lasa-ma sa ma exprim LIBER. Cu decenta, politete, dar este dreptul meu sa ma exprim LIBER. Lasa-ma sa reactionez, sa replic, sa infirm, sa confirm, daca situatia se impune, lasa-ma sa interactionez cum vreau eu.
Inca o chestie.....cand imi mai stergi post-urile, desi e tare neplacut ceea ce faci, merit macar un mess de informare pe privat...in fond, cred ca nu ne batem joc unii de altii aici.
Respect. Pe bune.
CONSILIUL EUROPEI
CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI
SECŢIUNEA A DOUA
HOTÃRÂRE
ASUPRA ADMISIBILITÃŢII
cererii nr. 24057/03 prezentată de Pompiliu BOTA contra României
........
a) Curtea apreciază la prima vedere că dizolvarea asociaţiei „Bonis Potra” constituie, fără îndoială, o ingerinţă în exercitarea dreptului membrilor săi la libertatea de asociere.
O astfel de ingerinţă încalcă articolul 11 al Convenţiei, exceptând cazul în care ea a fost „prevăzută de lege” , îndreptată spre unul sau mai multe scopuri legitime în raport cu paragraful 2 al acestei dispoziţii şi „necesară într-o societate democratică” pentru a atinge aceste scopuri.
Curtea notează că ingerinţa era prevăzută prin lege, dizolvarea judiciară a asociaţiei rezultând îndeosebi din aplicarea articolului 56 § 1 al Ordonanţei guvernului, nr. 26/2000.
În ceea ce priveşte legitimitatea scopului urmărit, Curtea observă că Judecătoria Deva a motivat hotărârea sa din 3 februarie 2003 prin importanţa rolului cuvenit de drept avocatului în organizarea sistemului judiciar şi prin necesitatea de a păstra calitatea asistenţei judiciare.
Ca urmare, Curtea consideră că ingerinţa litigioasă poate fi considerată ca vizând un scop legitim, respectiv apărarea ordinii publice şi protejarea drepturilor şi libertăţilor aproapelui, îndeosebi a drepturilor şi libertăţilor celor care fac apel la un avocat pentru apărarea intereselor lor.
Referitor la necesitatea măsurii într-o societate democratică, Curtea reaminteşte că Statele dispun de posibilitatea juridică de a controla actele unei persoane sau societăţi cu privire la conformitatea scopului şi a activităţilor unei asociaţii cu regulile stabilite de legislaţie, dar că ele trebuie să uzeze de această posibilitate într-o manieră care să fie în concordanţă cu obligaţiile lor faţă de Convenţie şi sub rezerva controlului (efectuat) de către organele acesteia.
În consecinţă, excepţiile vizate la art. 11 cer o interpretare strictă, restricţiile la libertatea de asociere putând fi justificate numai de motive convingătoare şi imperative. In astfel de cazuri, pentru a judeca existența unei necesități în sensul art. 11 § 2, Statele dispun doar de o marjă de apreciere redusă care este dublată de un control european riguros ce se aplică atât legii cât şi hotărârilor care aplică legea, inclusiv cele ale unei jurisdicții independente.
Atunci când îşi exercită controlul, Curtea nu are drept scop să se substituie jurisdicțiilor interne competente, ci să verifice din punctul de vedere al art.11 hotărârile pe care acestea le-au emis în temeiul puterii lor de apreciere. In această privință, ingerința litigioasă trebuie considerată ținând cont de cauză, în ansamblul său, pentru a determina dacă ea era „proporțională cu scopul legitim urmărit” şi dacă motivele invocate de autoritățile naționale pentru a o justifica se dovedesc „pertinente şi suficiente” (Sidirlopoulos şi alții c. Grecia, hotărârea definitivă din 10 iulie 1998, Culegere de hotărâri definitive şi de decizii 1998-IV, § 40).
In speță, Curtea apreciază că, printre obiectele statutare ale asociației „Bonis Potra”, figura „crearea de barouri”, fapt care contravine dispozițiilor Legii nr. 51/1995 care interzice crearea de barouri şi exercitarea profesiei de avocat în afara Uniunii Avocaților din România.
Curtea ia în considerare, la fel ca şi jurisdicţiile interne, îndeosebi faptul că membrii asociației s-au livrat la acte concrete, anume crearea unui barou, şi că ei şi-au arogat prerogative care erau de competența exclusivă a Uniunii Avocaților din România (a contrario, Patidul socialist din Turcia şi altele c. Turcia, nr. 26482/95, § 48, hotărârea definitivă din 12 noiembrie 2003, Sidirlopoulos şi alții, precitat, § 46;)
În consecinţă, ținând cont de marja de apreciere de care beneficiază Statele în această materie, Curtea consideră că dizolvarea asociației „Bonis Potra” este proporțională cu scopul vizat şi că motivele invocate de jurisdicțiile interne se dovedesc pertinente şi suficiente.
Plecând de la acestea, Curtea concluzionează că ingerința era „necesară într-o societate democratică.”
Rezultă că această ramură a motivului plângerii este în mod evident greşit fundamentată şi trebuie respinsă cu aplicarea art. 35 § § 3 şi 4 al Convenției.
b) Cât priveşte pretinsa restricţionare a libertăţii de asociere a reclamantului, Curtea reaminteşte în primul rând că, potrivit jurisprudenței sale constante, ordinele profesiilor liberale sunt instituții de drept public, reglementate de lege, şi urmăresc scopuri de interes general. De aceea, ele nu sunt supuse art 11 al Convenției (Le Compte, Van Leuven şi De Meyere c. Belgia, hotărârea definitivă din 23 iunie 1981, seria A nr. 43, § § 64-65; Popov şi alții c. Bulgaria, 48047/99, 6 noiembrie 2003).
In speță, Curtea relevă că Uniunea a fost instituită prin Legea nr. 51/1995 şi că ea urmăreşte un scop de interes general, respectiv promovarea unei asistenţe juridice adecvate şi, implicit, promovarea justiției însăşi (mutatis mutandis, A. şi ceilalți c. Spania, nr. 13750/88 hotărârea Comisiei din 2 iulie 1990, Hotărâri şi rapoarte nr. 66, pag.188). În consecinţă, Uniunea nu poate fi analizată ca asociație în sensul art. 11 al Convenției.
În plus, Curtea menționează că membrii asociației „Bonis Potra” pot exercita profesia de avocat, cu condiția îndeplinirii exigențelor prevăzute de Legea nr.51/1995.
În consecinţă, Curtea consideră că această a doua ramură a motivului este incompatibilă ratione materiae cu dispozițiile Convenției şi trebuie să fie respinsă conform art. 35 §§ 3 şi 4 al Convenției.
2. Reclamantul se plânge de eventualul transfer al bunurilor asociației către alte persoane juridice, după dizolvarea judiciară a asociației. El invocă art. 1 al Protocolului nr. 1 al Convenției, potrivit căruia:
„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa altfel decât pentru cauze de utilitate publică şi numai în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu încalcă dreptul pe care îl au Statele de a pune în vigoare legi pe care ele le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor, conform interesului general, sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor.”
Curtea reaminteşte că o măsură de confiscare a lucrurilor a căror utilizare a fost considerată, în mod regulat, ilicită de către jurisdicțiile interne nu constituie o încălcare a art. 1 al Protocolului nr.1 ( Handyside c. Regatul Unit, hotărârea definitivă din 7 decembrie 1976, seria A nr. 24, § 63; Muller et al. c. Elveția, hotărârea definitivă din 24 mai 1988, seria A nr. 133, § 42;).
Curtea arată că, în orice caz, măsura de care se plânge reclamantul nu este decât un efect secundar al dizolvării asociației „Bonis Potra”, dizolvare care, după cum a constatat Curtea (la punctul 1 a de mai sus), nu încalcă prevederile art. 11 al Convenției.
In consecință, Curtea consideră că nu este cazul ca acest motiv să fie examinat separat (mutatis mutandis, Refah Partisi şi alții, c. Turcia [GC], nr. 4134/98, § 138, 139, Volumul 2003-II).
3. Curtea a examinat motivele plângerii, motive deduse de recalmant din caracterul pretins inechitabil al procedurilor de la Judecătoria Deva, Tribunalul județean Hunedoara şi Curtea Constituțională, precum şi din lipsa de imparțialitate invocată Procurorului General. Ținând cont de ansamblul de elemente aflate în posesia sa şi în măsura în care ea are competența de a cunoaşte invocările formulate, Curtea nu a relevat nici o formă de încălcare a drepturilor şi libertăților garantate de Convenție sau de Protocolurile sale.
Rezultă că această parte a cererii este, în mod evident, greşit motivată şi trebuie să fie respinsă cu aplicarea art. 35 § § 3 şi 4 al Convenției.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Declară cererea inadmisibilă.
S. DOLLE J.P.COSTA
Grefieră Preşedinte
Laude eterne tehnicii copy paste.
ZIARUL ZIUA DIN 5 NOIEMBRIE 2008
Condamnarea avocatului Pompiliu Bota, dictata la ordinul ex-procurorului general Joita Tanase, este o noua palma data justitiei romane la Strasbourg
Lucian Curelariu - ZIUA FOTO
Avocatul Pompiliu Bota (foto) - creatorul barourilor paralele, care numara in prezent peste 2500 de avocati - a reusit sa demonteze la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg, farsa judiciara prin care a fost “executat juridic”, ca urmare a faptului ca a infiintat primele barouri paralele. Prin Hotararea din 4.11.2008, CEDO a constatat ca Pompiliu Bota a fost condamnat nejustificat la doi ani de inchisoare, cu suspendare, de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, si a condamnat Romania pentru incalcarea dreptului la un proces echitabil. Petentului Bota i s-au acordat daune de 16.000 euro. Dupa ce inginerul jurist Pompiliu Bota a infiintat in 2002, in baza unor hotarari judecatoresti irevocabile, cateva asociatii cu dreptul de a deschide barouri de avocati, el a devenit un dusman declarat al barourilor de avocati traditionali, care au incercat sa-l desfiinteze. La finele lui 2002, ex-procurorul general al Romaniei, Joita Tanase (personaj acuzat de justitie politica de intreaga societate civila si aflat intr-o stare de incompatibilitate fata de Bota, intrucat figura in tabloul de avocati al Baroului Brasov), a promovat patru recursuri in anulare impotriva lui Pompiliu Bota. Fapt nemaivazut, trei dintre recursurile declarate au fost in aceeasi zi. Unul dintre recursurile in anulare declarate viza un vechi dosar penal in care Bota fusese achitat definitiv, iar celelalte trei vizau desfiintarea unor hotarari judecatoresti civile, prin care asociatiile aceluiasi Bota fusesera autorizate sa infiinteze barouri. Referitor la dosarul penal, amintim ca Bota a fost arestat ilegal 69 de zile, in 1998, pentru o imaginara evaziune fiscala, de catre un procuror din Hunedoara, care l-a trimis ulterior in judecata. Pompiliu Bota a fost achitat consecutiv de toate instantele, atat la Tribunalul Hunedoara, cat si la Curtea de Apel Alba Iulia si Inalta Curte de Casatie si Justitie. Pentru privarea ilegala de libertate si trimiterea nejustificata in judecata, Bota a dat Statul roman in judecata si a obtinut daune morale de 500 milioane de lei vechi, platite de Ministerul Finantelor. Cu toate acestea, ca urmare a faptului ca barourile sale au deranjat varfurile avocaturii traditionale, ex-procurorul general Joita Tanase (avocat din Brasov) a declarat in 2002 recurs in anulare, cerand condamnarea lui Bota la inchisoare. La 21.01.2003, Inalta Curte a casat cele trei hotarari de achitare ale lui Bota, a ignorat ca Ministerul Finantelor a declarat la proces ca nu exista prejudiciu, a schimbat, in timpul pronuntarii, incadrarea juridica, si l-a condamnat pe Bota la 2 ani de inchisoare cu suspendare pentru evaziune fiscala, cu prejudiciu de “0″ lei. Deloc intamplator, completul de judecata a fost compus din judecatorii Sanda Huiduc (avocat din 1977) Nineta Anghelina (azi avocat) si Victor Camenita Pasca (care avea cinci rude in avocatura). Avocati cu acte in regula Decizia penala definitiva nr. 253/2003 a instantei supreme a fost publicata rapid pe site-urile avocatilor traditionali, unde Bota a fost prezentat drept un infractor ordinar, care uzurpa profesia de avocat. Decizia CEDO de la Strasbourg arata in motivatia sa ca prin redeschiderea nejustificata a cazului Bota dupa doi ani, si condamnarea lui, dupa ce fusese achitat definitiv si despagubit de stat, s-au incalcat atat dreptul la un proces echitabil, dar si principiul securitatii raporturilor juridice. Intrucat avocatii traditionali nu au reusit sa desfiinteze barourile lui Bota, ei au formulat sute de plangeri penale impotriva avocatilor paraleli. Peste 250 de procurori si peste 200 judecatori din toata tara, inclusiv de la curtile de apel si Inalta Curte s-au pronuntat definitiv in sensul ca avocatii lui Bota profeseaza legal.=D>
Pot mult mai mult...o salut pe aceasta cale si pe stimabila d.ra Andreea Lisievici si o felicit pentru munca deosebita prestata in folosul comunitatii.:stunned:
avocatnet.ro explicăm legislația
martial law, utilizator
romascanu, moderator
ContSters20980, utilizator
Roland Mindrila 
jramona 
Cabinet de Avocat ”Patrascu Razvan”