consiliul de administratie

Legea nr.1/2011:
Art. 96
(1) Unitatile de invatamant preuniversitar cu personalitate juridica sunt conduse de consiliile de administratie, de directori si de directori adjuncti, dupa caz. In exercitarea atributiilor ce le revin, consiliile de administratie si directorii conlucreaza cu consiliul profesoral, cu comitetul de parinti si cu autoritatile administratiei publice locale.
(2) In unitatile de invatamant de stat consiliul de administratie este organ de conducere si este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel:
a) in cazul unitatilor de invatamant de nivel gimnazial cu un singur rand de clase, consiliul de administratie este format din 7 membri, cu urmatoarea componenta: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanti ai parintilor; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Prevederile prezentului articol se aplica in mod corespunzator si pentru invatamantul prescolar si primar;
b) in cazul in care consiliul de administratie este format din 9 membri, dintre acestia 4 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 2 reprezentanti ai consiliului local si 2 reprezentanti ai parintilor. Directorul si directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administratie din cota aferenta cadrelor didactice din unitatea de invatamant respectiva;
c) in cazul in care consiliul de administratie este format din 13 membri, dintre acestia 6 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 3 reprezentanti ai consiliului local si 3 reprezentanti ai parintilor. Directorul si directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administratie din cota aferenta cadrelor didactice din unitatea de invatamant respectiva.
...

Desi legea nu precizeaza expres despre care cadre didactice este vorba, consider ca din componenta acestuia poate sa fac parte si cadre didactice care nu sunt titulare la unitatea de invatamant respectiva ...

dar daca nu a luat titularizarea?

Legea nu prevede expres ca acele cadre didactice trebuie sa fie titulare ... Unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga. Aceasta regula tine seama de faptul ca, unei formulari generale a textului legal trebuie sa-i corespunda o aplicare a sa tot generala, fara a introduce distinctii pe care legea nu le contine.